6 moduri în care pretindem că medităm. Ce facem de fapt?

În societatea vestică suntem calificăm diferite practici ca ”meditație”, însă ceea ce facem este cu totul și cu totul altceva. Există numeroase divergențe cu privire la definiția și cadrul conceptual al acestei științe milenare, însă cele mai multe dintre acestea sunt apărute recent. Tabloul practicanților consecvenți este din ce în ce mai larg, dar asta nu înseamnă că afirmația declarativă este convergentă cu cea reală.

1. Gândire reflectivă

Occidentalii folosesc adesea termenul de ”meditez” în momentul în care vor să elucideze decizia cea mai bună într-o situație, ori rezolvarea unor probleme existențiale ori diluarea unor percepții negative despre viață. Spre deosebire de meditație, reflecția presupune prezența unui scop bine definit, pe când meditația nu are un scop anume, ci este o stare naturală. Psihologul și laureat al Premiului Nobel pentru Economie, D. Kahneman susținea în teoria sistemelor duale că un sistem S1, emoțional, inconștient și altul S2, rațional, conștient. Ceea ce face meditația mindfulness de fapt, este antrenarea prezenței conștiente și prin urmare, accesul mai facil la o stare cât mai obiectivă, mai puțin biasată.

2. Visarea diurnă

… se întâmplă adesea să ”visăm cu ochii deschiși”. Este un instrument foarte eficient adesea de refugiu, care oferă recompensă unei persoane care nu își poate satisface dorințele, pulsiunile, iar imaginația oferă un prilej pentru acest lucru. Efectele negative ale acestei obișnuințe de a visa în amiaza-mare, corelează și cu efecte negative, ca de exemplu sporirea succsivă a atracției față de o anumită persoană, iar mai târziu să parcurgem în planul fizic o adevărată decepție sentimentală, întrucât așteptările nu ne-au fost tocmai îndeplinite. Un film pe care îl recomand cu căldură pentru a înțelege mai bine felul în care ”visarea diurnă” afectează viața noastră, este ”The Secret Life of Walter Mitty”. Meditația conectează cu ființa în primul rând, iar visarea se folosește mai degrabă de stimulare mentală.

3. Rostirea afirmațiilor și Autosugestia

O tehnică pe atât de plăcută în Occident, pe atât de ineficientă aș spune în realitate. Afirmații sunt niște propoziții, ori fraze, rostite adesea la timpul prezent, pentru a schimba o convingere negativă cu o alta de natură contrară. Pe când meditația, nu susține în niciun fel această ipoteză, întrucât, practicantul își va accepta gândurile, senzațiile corporale, respirația, ori emoțiile, necalificându-le pe constanta bine-rău, care poate avea o conotație relativă.

4. Autohipnoză

Una dintre cele mai utilizate metode de astăzi, preluate de către terapiile complementare de genul ”Metoda Silva” sau ”Theta Healing”, autohipnoza este o stare de semitransă în care subiectul accede la o stare de conștiință modificată, însă printr-un exercițiu invaziv. Meditația, după cum menționam mai sus, este o metodă minim-invazivă aș spune, considerată o stare ”default” a omului conștient.

5. Rugăciune

Deși există un articol scris de Tich Nhat Hanh (”The Art of Prayer”) care avea să redirecționeze ușor viziunea vestică despre rugăciune, rugăciunea este considerată o formă de meditație, însă nu una autentică, deoarece urmează un pattern bine stabilit. Putem lua în calcul de exemplu, rugăciunea inimii din meditația isihastă care îmbină armonios elemente centrale ale meditației: respirația, concentrarea etc.

6. Somnul

In cartea „Vrajitorul din Yamato” intesata cu nestemata ale intelepciunii japoneze, pe care am primit-o cadou pe la varsta de 10 ani din partea mamei mele, era descrisa o pilda care m-a impresionat:

La o scoala era un maestru buddhist care dormea mereu in timpul lectiilor. La un momentdat un elev mai indraznet l-a intrebat, de ce doarme si nu preda. Scuza pdascalului a fost aceea ca el discuta mereu cu Buddha in timpul somnului. Dupa o vreme, a venit si randul elevului sa adoarma si profesorul sa se trezeasca. Reactia a fost una de furie, cum putea oare un simplu elev sa doarma la clasele lui? Dupa ce l-a tras zdravan de urechi, elevul ii spuse: „Maestre, eu de fapt nu dormeam, m-am intalnit cu Buddha, iar acesta mi-a spus ca nu v-a vazut niciodata!

Somnul are o influență reconfortantă asupra organismului uman, la fel și meditația, însă în timpul somnului, creierul folosește pe de-o parte alte resurse decât cele din momentul meditației, iar pe de altă parte, somnul nu necesită conștientizare. Meditația, totodată, poate fi făcută și în timpul unei activități banale din timpul zilei, ca de exemplu măturatul. În Tibet, tradiția ”yoga nidra”, este una din formele superioare de meditație prin decorporalizare, dar se folosește și astăzi la noi, la un nivel mai precar.

Acestea fiind spuse, este bine să știm când ceea ce practicăm putem numi meditație și când nu. În fond și la urma urmei, nu există mai multe forme de meditație, acesta este un clișeu modern, singura formă reală este prezența conștientă, pe care mulți dintre maeștrii spirituali, o situează în zona metodologiilor ultrasimpliste, care conduc către ”eliberarea de sub povara tehnicii”.

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *