Bunătatea: o obligație endogenă

Conform opiniei evoluționiste elaborate de Charles Darwin, care s-a aplecat asupra unei înțelegerii dogmei creștine care susținea că bunătatea este înnsăcută, întrucât omul este creat în acord cu ”chipul și asemănarea lui Dumnezeu”, într-una din analizele sale asupr suferinței, corelând patternurile comportamentale ale copiilor, patrupedelor sale și animalelor de la grădina zoologică, a constatat că există corespondențe între oameni (e.g. sprâncene oblice, lacrimi, gemetele specifice pierderii etc.) și elefanți (i.e. lacrimi) și scâncetele maimuțelor, iar una din caracteristicile superioare , considerate drept  instinct de către autor, care oferă ”statutul” de mamifer” este acela de a simpatiza.

Dacher Keltner, profesor de psihologie la Berkeley, face și el o întreagă apologie acestui subiect, dedicându-i o carte întreagă, ”Born to be good”. Iată mai jos un pasaj care explică predispoziția conferită de configurația genomului către relații interumane, întrajutorare și chiar compasiune:

Mari părți din sistemul nostru nervos, creierul nostru, micile cantități de chimicale prezente în fluxul nostru sanguin – toate dezvoltate de gene – sunt acolo pentru a ne ajuta să realizăm legături unul cu celălalt, pentru a ne ajuta să avem grijă unul de celălalt și să colaborăm unul cu celălalt. Este o uimitoare încrengătură de rădăcini nervoase numită nervul vag. Dacă, în condiții de laborator, arătăm oamenilor imagini care sunt surse clasice ce stârnesc dorința de a realiza legături umane, nervul vag este pus pe jăratec.

Referințele filsofului chinez din sec. IV î. Hr., Mengzi asupra topicului nostru, reiese din afirmația sa înălțătoare: ”natura umană este bună” (xìng shàn). Imaginea sa despre virtute și etică, similară pe alocuri cu ideile filosofului grec Aristotel, a fost larg îmbrățișată de către vestici, iar A.C. Graham (1967) a demonstrat printr-un eseu faptul că individul (X) se poate dezvolta armonios într-un mediu propice. O caracteristică (C), în cazul nostru ”bunătatea” există latent în rândul indivizilor (X) chiar dacă aceștia nu o (i.e. C) manifestă. Spre exemplu, toate semințele de floarea soarelui, au potențialul natural de a dezvolta o întreagă plantă, însă din cauza anumitor factori de natură internă sau externă, majoritatea nu ajung la o astfel de evoluție. Totodată, omul, poate dezvolta calitatea bunătății atâta vreme cât environmentul îi permite acest lucru. Mengzi, într-o prelegere către discipolul său Gongsu Chou, în vederea argumentării afirmației că bunătatea este inerentă ființei umane, acesta se apleacă asupra unei unui întreg spectru de calității pe care omul le poartă drept zestre de la natură:

  1. Primul, este compasiunea (xīn), care are ca sursă bunăvoința;
  2. Al doilea, disprețul, conferit de simțul pentru dreptate;
  3. Al treilea, sentimentul de a aproba sau a nega, care provine din înțelepciune.

Altruism vs. Egoism

În detrimentul acțiunilor noastre egoiste ca specie, a ipotezelor recente din care ne parvine asemănarea cu niște corpuri parazite care seacă planeta de resurse și sunt egoiste prin propria natură (v. Thomas Hobbes), realitatea empirică, este cu totul alta. O serie de cercetători ai Universităților Harvard și Yale (David Rand et. al.) au reușit să pună în contrast comportamentul de cooperare cu cel de a acționa în interes propriu. La experiment au participat 834 de participanți, supuși unor teste de elucidare a unei decizii în diferite contexte. Concluziile au fost pe măsură, altruismul este o calitate intuitivă, activată într-o modalitate inconștientă, iar egoismul, apare în raport cu activarea laturii noastre logic-raționale, întrucât subiecții, dacă aveau mai mult timp de gândire asupra unei decizii (i.e. altruism vs. egoism) atunci manifestau un comportament centrat pe sine. 

Prin urmare, studiul condus de David Rand poartă o adevărată bogăție pentru omul contemporan și relatează cu argumente reale, bazate pe serii de experimente, că bunătatea este inerentă și se apropie de afirmațiile filosofului Rousseau, care demonstra la două secole după Hobbes, că omul la naștere, este eminamente bun, însă societatea, aflându-se sub un fond tenebros, îl ”corupe”, prin lăcomie și distribuția inegală a claselor sociale, sau de ce nu, pentru că are prea mult timp să… gândească!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *