Cum să meditezi tot timpul

Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.

Glossă, M. Eminescu

Există multe metode de meditație pe care le-am practicat. De la cele pasive statice, la cele în mișcare. Am făcut respirație holotropică, qi gong, yoga, am învățat din pranayama cum să fac apnee prelungită până la câteva minute, am experimentat știința meditației în toate formele ei posibile, în retreat, dirijat de instructori sau după modele de predefinite, esența a ceea ce am învățat a fost aceea de a căuta mai adânc înlăuntrul ființei mele.

După cum menționam în alte articole, există două moduri mari și late prin care putem practica meditația mindfulness:

  • Mindfulness formal: când ne așezăm într-o postura statică și ”privim în interior
  • Mindfulness informal: când devenim observatori taciți ai experiențelor de zi cu zi.

Odată cu timpul, după ce am deprins comportamentul de a medita ”cel puțin 20 de minute” pe zi cum ni se sugerează la curs, am realizat câteva lucruri:

  1. Comportamentul de a medita zilnic la aceeași oră și pe aceeași tehnică, îmi ridică stima de sine;
  2. Cu cât meditez mai mult pasiv, cu atât mai mult starea de liniște și prezență conștientă se potențează.

Deși mulți instructori sugerează alegerea unui program efectiv de meditație formală, experiența intensă cu această artă și știință deopotrivă, m-a condus către rezultate și reflecții mai profunde. A medita, poate fi un echivalent pentru starea pură de ”a fi”, de a ne apleca nu spre felul în care lucrurile sunt în lume, ci spre a surprinde faptul că lucrurile există pur și simplu. Prin vizorul primei perspective de viață, devenim mai grijulii, încercând să controlăm situațiile de viață, relațiile și circumstanțele în care trăim. Dacă ne punem ochelarii celei de-a doua perspective, renunțăm în primă instanță la control, acceptăm totul așa cum este, pe noi înșine, cu bune și cu rele.

Când privim viața într-o manieră inconștientă, este ca și cum am face sex fără să iubim. Dacă nu trăim, fără să ne bucurăm de experiența care ne înconjoară, acceptând-o și îmbrățișând-o în toată splendoarea  și unicitatea ei, ne pierdem în detalii, amănunte care cărora le acordăm mai multă importanță decât necesită în realitate.

Așadar, cum să medităm mereu? Răspunsul este simplu… devenind un observator, un martor tăcut! Observăm totul deci, emoțiile cum apar, gândurile cum răsar în minte, ce simte corpul în acele momente. Observăm, oamenii cum zâmbesc, păsările cum se pierd în zare, automobilele cum se perindă pe șoselele încinse… acceptând totul.

Făcând aceasta constant, ne vom cofrunta inevitabil cu întrebarea: Cine este meditatorul? Cine este acela care meditează?

V-aș ruga să lăsați un comentariu cu răspunsul vostru.

Acum, vă las în compania a încă o strofă a poetului nepereche, care se pare că era un mare inițiat:

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.

(Glossă)

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *