Efectele negative ale meditației

Auzim mereu vorbindu-se despre meditație ca despre un panaceu universal, despre beneficiile colosale pe care le aduce ființei umane, însă mai puțin despre părțile întunecate ale acestei practici spirituale.

În Vest, nu încurajez urmarea budismului. Schimbarea unei căi spirituale nu este ca schimbarea profesiei. Entuziasmul se pierde cu timpul, iar apoi renunți și ce faci, rămâi fără fundație. – Dalai Lama

7,6% adulți practică meditația și cca. 5% yoga în S.U.A. Yoga este înțeleasă la un nivel pur fiziologic, departe de esența ei incipientă, dar și precum una dintre cele mai prospere afaceri încă din 1970. Este greu să discernem astăzi care sunt părțile care țin de taboo și care de onestitate.

Lorin Roche, PhD. ne vorbește despre câteva aspecte care dau de furcă meditatorilor, având în vedere, faptul că el însuși are prieteni care par ”pierduți” după zecile de ani de practică meditativă sub umbrela tradițiilor budiste și hinduse.

Taboo vs. Onestitate Practicăm meditație pentru că este în trend sau chiar ne face bine cu adevărat? Ne ajută oare în vreun fel meditația sau suntem mai interesanți atunci când afirmăm public că medităm?
Sindromul de dilatare Atunci când practica meditativă este foarte intensă și se acordă un timp îndelungat și consecvent acesteia, apar fenomene de emotivitate crescută, emoțiile tind să erupă din inconștient și să se manifeste agresiv în conștiință
A pierde timpul NU există doar o tehnică de meditație, există mii! Ca să alegi una sau două cu care să te însoțești pe parcurs este foarte dificil. Mintea omului vestic este împrăștiată și caută mereu diversitatea, de aceea este foarte greu să se păstreze o conduită sigură și mai ales simplă
A pierde locusul control Maeștrii spirituali care au venit din Orient, dau impresia că nimeni nu este egalul lor, ei sunt maeștrii și deasupra lor sunt doar alți 1-2 profesori, în rest, toți sub ei. Astfel, ideea de egalitate se pierde. Totodată, se imprimă idei degenerate despre sexualitate, iar conduita multor ”inițiați” orientali în Vest a fost extrem de dezorganizată. Deasemenea, concepția despre ”atașament”, slăbește relațiile interumane
Lipsa de validitate a informațiilor Informațiile ajunse în Vest prin maeștrii orientali, care datează de 3000 de ani în anumite cazuri, reinterpretate de către alții la rândul lor, ajung într-o formă relativ impură la aspiranți

PROVOCĂRILE MEDITAȚIEI

Tot Loehr consideră că există un total de 9 tipuri de provocări diferite pe care un aspirant la învățarea meditației le întâmpină. Aceste provocări aduc cu cine frustrare și senzația de incapabilitate.

  1. A găsi o formă de meditație corespunzătoare
  2. A menaja fiecare gând și emoție
  3. Pericolul practicării unei forme nepotrivite de meditație pentru propria personalitare și structură fiziologică
  4. Supra-saturația 
  5. Crize existențiale
  6. Abandonul meditației în situații de criză
  7. Deschiderea chakrelor într-o manieră neavenită
  8. Deschiderea simțurilor
  9. Pericole care țin de eliberarea de stress

Despre pericolele apărute în țara noastră în ce privește practica yoga, este lesne de înțeles. Odată cu apariția MISA (Mișcarea de Integrare în Absolut), s-a pierdut orice fărâmă de încredere a unor oameni în această cale. Apoi, multe vieți distruse, sexualitate denaturată, boli venerice, concepții eronate despre existență. Eu însumi cunosc foarte multe persoane care se confruntă încă cu probleme apărute la interacțiunea cu indivizi din această organizație. Efecte care nu seamănă mai deloc cu o mișcare constructivă.

În tradițiile buddhiste există portete literare ale unor meditatori budiști care au căzut pradă posesiunior demonice, ceea ce ar semăna în Occident cu tulburări grave de personalitate, halucinații și comportamente dezadaptive, precum teamă excesivă și atacuri de panică. 

Consider ca secularizarea acestei practici este mai benefică pentru specificul personalității occidentale, decât împrumutarea absolută a principiilor spirituale. De exemplu, a medita, nu înseamnă a ne converti la o anumită religie, putem practica meditația doar în limitele științifice. Mulți ignoră aceste aspecte și de aceea se pierd în practicile pe care experimentează. 

Am auzit la un momentdat un instructor de respirație occidental, pe nume Dan Brulle, susținând că astăzi ”ne putem ilumina în drum spre serviciu și nici să nu știm că am devenit un Buddha”, ceea ce este din start o prezumție falsă și înșelătoare pentru omul aflat pe o cale spirituală, care poate cădea în capcana egocentrismului. Gândiți-vă la toți călugării din mănăstirile oricăror linii spirituale, câți oameni se roagă și meditează în acele locuri, oare ei de ce au ales această cale mai grea și să obțină rezultate mai puține decât un om obișnuit care merge la job, înapoi, bea coca-cola și fumează iarbă în weekend cu prietenii?

În unele studii, se consideră că meditația aduce cu sine un vacuum emoțional, practicanții nemafiind capabili de a experimenta stări de emoție crescute. Adevărat, în parte, însă, dacă este practicată într-o manieră realistă, din meditație se naște calități afectiv-emoționale precum bunătatea, compasiunea și altruismul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *