Evoluția unei rE-voluții… interioare. Conexiuni cu Wuji Gong

Asistăm la un început de an tumultos, plin de revolte sociale, de răbufniri ale nemulțumirilor adânc înrădăcinate la nivel de grup național. Protestele nu sunt locale, în țara noastră, ci în majoritatea statelor europene și în special în America acestor vremuri. 

Cu unele intenții ale protestelor sunt în acord, însă cu altele mai puțin. Nu consider că limbajul trivial și instigator la ură, de care se folosește tineretul, este o condiție a inteligenței, ba chiar deloc, este un afront adus spiritului civic. Și spun asta din perspectiva unui utilizator de facebook care a observat peste noapte transformarea unor ”prieteni” din mediul social, din mâțe blânde, cu mieunat plăpând, în feline feroce demne de răgete stridente (n. cu referire strict la cei care folosesc injuriile). Nu pot condamna această atitudine, însă o pot observa și pot comenta pe seama ei. În principiu, susțin lupta anticorupție din România și stabilizarea unei democrații reale, laolaltă cu o spiritualitate autentică și ascensiune cultural-educațională, pentru că în astfel de condiții, partea financiară se manifestă ca o condiție sine qua non.

Cum se propagă totuși o Revoluție colectivă? Pot fi manipulate masele? Sunt ele conștiente? Înțelegem de la autorul unei lucrări de excepție în psihologia socială (”Psihologia mulțimilor”), Gustav le Bon, că singurul motor vital al unei revolte aflate în plină desfășurare este ”afectivitatea”. 

În sufletul colectiv, aptitudinile intelectuale ale oamenilor şi, în consecinţă, individualitatea lor se şterg. Eterogenul se îneacă în omogen şi însuşirile inconştiente domină. Această punere în comun a insuşirilor obişnuite ne explică de ce mulţimile nu sunt capabile să îndeplinească acte care reclamă o inteligenţă superioară. Mulţimile nu cumulează inteligenţa, ci mediocritatea. – G. le Bon (Psihologia mulțimilor)


Mulţimile, contrar indivizilor care le compun, nu au capacitatea unei judecăţi critice. Individul din cadrul unei mulţimi nu mai este el însuşi, ci un automat pe care propria sa voinţă nu-l mai poate dirija. În momentul în care face parte dintr-o mulţime, un individ, chiar dacă este o persoană foarte cultivată, îşi pierde capacitatea de a judeca critic şi se comportă în mod afectiv, având chiar manifestări primitive şi barbare. În consecinţă, judecăţile morale ale unei mase sunt independente de originea sau intelectul indivizilor care le compun. – G. le Bon (Psihologia mulțimilor)

Din argumentele aduse de Le Bon, observăm identitatea feminină a revoltelor, bazată mai degrabă pe emoții, pe lozinci cu sens echivoc, care fac apel la componenta emoțional-afectivă sunt recunoscute de grup ca adevăruri absolute, în detrimentul unor judecăți raționale bazate pe un set de argumente. 

Consider că de multe ori, judecata personală a fost distorsionată de artificiile colective de grup, care nu au permis individului o exprimare certă, bazată pe integritate personală. Părerile pe care le afișăm în legătură cu diferite subiecte, de multe ori sunt influențate din exterior, de opiniile celorlalți sau, de ce nu, de aspirațiile acestora. Pasiunea unui individ pentru un anumit comportament, fie acesta adaptativ, ori nu, adesea este împrumutată în stânga și în dreapta. Concluzii precum ”Am fost și eu pentru că toți ceilalți o făceau!” sau ”Am ajuns să consum stupefiante pentru că toți prietenii din anturaj o făcea… și era cool!” sunt fapte formale de zi cu zi, iar dezvăluirea lor, necesită doar întrebările potrivite adresate celui de lângă noi. Nici ”revolta” nu este un fenomen distinct, oamenii se pot grupa pentru a servi diferite interese, unele mai obscure decât altele, ori învăluite în lumină.

Afirm, că în experiența mea de viață, am constatat că adevărul transcende percepția maselor, de aceea îl caut acolo unde toți îl critică sub aspectul aparent al minciunii, acolo unde majoritatea este învrăjbită de întuneric, am învățat ca acolo să găsesc… zorii de lumină. Masele sunt haotice, sunt proaste, manipulabile, feminine, în sensul emoțional al cuvântului, nu știu ce vor.

O mare lecție de viață este sesizarea unui adevăr esențial, că la întrebarea ”Cine sunt eu”, niciun răspuns nu poate fi realmente satisfăcător, toate fiind doar opinii care fluctuează. Dacă vă spuneți ”Doctor”, înainte de terminarea studiilor cine sau mai degrabă ce erați? Dincolo de aceste conglomerate cognitiv-perceptive, de părerile că ”nu m-am născut în locul potrivit” stă Sinele nostru cel mai profund, mulțumit și fericit prin simpla lui existență, prin atemporala prezență conștientă reprezentată de verbul ”a fi”.

Wuji Gong: un catalizator al evoluției reale.

Vă propun ca temă de meditație, o parabolă pe care am cules-o din povestirile despre viața lui Krishnamurti:

ANONIM: ”Cum oprim războiul, această problemă milenară și odioasă cu care se confruntă umanitatea?”
KRISHNAMURTI: ”Încetează războiul pe care îl porți în tine însuți!”

Argumentul pentru care războiul nu va înceta niciodată este acela că întotdeauna îi atribuim cauzele unor factori externi, care nu au nicio legătură cu propria persoană. Purtăm o luptă în noi, care se reflectă în afară. Adesea aud spunându-se ”… până la urmă o să fie un război!”, o afirmația care trădează de fapt o dorință de autoflagelare, o necesitate a unei pedepse pentru credința că în prezent există nedreptate, datorată desigur, altor responsabili, care nu au de-a face cu noi înșine. ”De ce nu îi pedepsește Dumnezeu pentru câte au făcut?”, se întreabă alții, negând totodată războiul interior.

În timpul Marii Revoluții Culturale Chineze, purtată de Mao Zedong între anii 1965-1967, pentru instaurarea dictaturii comuniste, responsabile de atrocități inimaginabile nouă, cei care ne bucurăm de libertate astăzi, Maestrul WuJi Gong, Zhu Hui, după cum reiese din spusele sale, a trăit o perioadă extrem de grea, însă instrumentul care l-a ajutat cel mai mult dar l-a și protejat, a fost Tehnica de meditație în mișcare Wuji Gong

Tai Chi-ul Primordial, operează cu yuan qi, frecvențele originare ale compasiunii, denumite în terminologia chineză taoistă și ”qi original” care are mai multe calități importante:

  • readuce bucuria existențială
  • curăță, energizează și reface concomitent toate cele patru corpuri: fizic, mental, emoțional, spiritual

Am mai constatat un fenomen de tranziție de la gândirea laică, materialistă, axată pe ”felul în care lucrurile sunt în lume”, la cea spirituală sau ontologică, cum era descrisă de Heidegger, unde suntem conștienți de ”existența lucrurilor în sine”, dincolo de barierele dualității perceptive, corect-greșit, bine-rău, astfel căpătăm o nouă înțelegere a lucrurilor, o înțelepciune provenită din reflecție, din meditație, din instrospecție, din căutarea interiorului, fără de care exteriorul nu ar putea exista, cel puțin nu în lipsa unui observator.

Așadar, cum oprim răutatea, corupția, revolta etc. ? Pentru că o revoluție fără o rezoluție, este de prisos… Începeți cu voi, faceți legăminte cu voi mai întâi, prieteni! 

P.S. înscrierile pentru cursul de Wuji Gong din vară au început

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *