Geshe Michael Roach aka ”Șlefuitorul de diamante”- O privire sceptică

De curând în România și-a făcut aparițiat un ”călugăr buddhist” de origine vestică care propovăduiește o ”știință” ciudată care îmbină ”Dharma buddhistă” cu afacerile și prosperitatea financiară. Deși, subiecte contradictorii, opuse prin definiție, subiectele sunt prezentate într-o fuziune armonică ce pare a fi soluția-minune pentru investițiile noastre.

Să începem cu începutul, Geshe Michael Roach, cunoscut și ca ”The Diamond Cutter”, pseudonim plagiat după sutra budistă a ”șlefuitorului de diamante”, dar cunoscut ca marcă înregistrată a mai sus-amintitului, este un personaj născut în America, care datorită donațiilor făcute unor mănăstiri (n. mănăstirea budistă tibetană Sara Mey) și-a ”cumpărat” (sic!) titlul de GESHE. Să ne înțelegem, titlul de geshe, este se traduce mote-a-mote prin ”prieten adevărat” și reprezintă o poziție acordată exclusiv figurilor monahale care avansează până la un anumit nivel în studiul scripturilor budiste. Titlul de geshe este acordat doar de câteva linii tradiționale precum: gelug, sakya și bon.

Site-ul mioritic al d-lui Roach este http://diamondcutter.ro/, unde cititorul poate fi cu ușurință indus în eroare din două motive:

  1. Informațiile par foarte ușor de asimilat (v. Osho deasemenea)
  2. Se află în totală beznă informațională în ce privește spiritualitatea budistă

Însuși Dalai Lama l-a declarat printr-o scrisoare, pe Roach un personaj controversat care pătează imaginea budismului, alături de mulți alții (v. lista) și care face afirmații curajoase despre propria-i persoană în ce privește rangul spiritual.

Desigur, conform doctrinei budiste, fiecare dintre noi posedăm nativ calitatea de boddhisattva, însă tot budismul observă în ego (sic!), inamicul redutabil, care trebuie înfruntat.

De pe situl respectiv se poate descărca gratuit un material .pdf care, conform autorului oferă 46 de soluții ”reale” pentru 46 de probleme întâlnite adesea în lumea afacerilor. De fapt, soluțiile sunt iluzorii și constau în niște atitudini mental-comportamentale care, în fond și la urma urmei nu au nicio legătură cu problema în sine, precum se poate sesiza în exemplul de mai jos.

E.g.

ProblemăConstaţi că nu poţi să te bucuri de
banii şi de lucrurile pentru care ai
muncit atât de mult.

SoluțieNiciodată să nu porţi pică celorlalţi pentru
rezultatele eforturilor pe care le-au depus ei;
nu te mai compara cu alţii, pur şi simplu
bucură-te de ce ai: fii tu însuţi şi apreciază ce
ai tu.

Oricât ne-am dori să credem că prosperitatea financiară în afaceri este posibilă prin schimbarea atitudini față de ceilalți, trebuie să remarcăm și atitudinea critică pe care o avem față de CEO și felul în care marile corporații și-au clădit propriile imperii financiare.

Să luăm un exemplu real al unei situații similare, spre exemplu, să aducem în discuție acțiunea de defrișare masivă a pădurilor din România de către compania austriacă Holzindustrie Schweighofer, pentru că, este un subiect mainstream la ora actuală. Credeți că Gerald Schweighofer s-a gândit la animăluțele cărora le-a distrus cuibul sau la impactul asupra calității oxigenului locuitorilor țării noastre? Credeți că i-a păsat vreun pic de viața copacilor peste care au trecut lamele drujbelor?

Așadar, Buddha s-a iluminat la umbra arborelui Bodhi (i.e. Ficus Religiosa), însă, fapta sa nu pare a fi prea importantă pentru investitorii în industria lemnului. Observați paradoxul?

Pe fronstispiciul afacerii lui M. Roach se găsește un dicton înăltător:

”Ancient wisdom, modern succes.”

Începem să identificăm contradicțiile, se pare. Profesorul Universității din Columbia și expertul în culturi estice, Robert Thurman compară mișcarea pseudo-budistă a lui Roach cu o ”religie pop americană”.

Roach are o reputație proastă în ce privește relațiile sexuale care nu respectă castitatea budistă (v. codul Sila) și moartea unei adepte într-un retreat prelungit.

Să pătrundem ai adânc în miezul problemei și să elicităm ”obstacolul real” a acestei ”forme fără fond”. Primul adevăr budist este:

”Dukkha”(skt.) – sau ”adevărul despre suferință”.

Mai explicit, suferința, în budism este concepută ca periplul constant al omului pe constanta plăcere-durere, cu alte cuvinte, fie că suntem fericiți, fie că suntem triști, suferim. Suferința, este inerentă ființei umane, iar soluția este, deprivarea de dorință, mai cu seamă, de toate dorințele, deoarece aceste sunt instrumentele prin care acționează ego-ul.

Prințul Siddhartha Gautama, a părăsit o viață luxuriantă pentru a renunța complet la toate bunurile moștenite de la tatăl său, care era conducătorul castei Sakya (n. de aici și Buddha Saky-Muni).

Deci,însuși Buddha, condamnă luxul și concepe persoana care se lasă purtată de o astfel de viață, ignorantă, așa cum a fost și el până la 29 de ani.

Articolul acesta nu este menit să identifice punctele forte sau slabe ale budismului și nici validitatea lui socială, ci să explice lipsa de consistență a unor concepții moderne care încearcă lamentabil să se sprijine pe niște piloni spirituali antici.

Din nefericire, societatea autohtonă are un mare minus: lipsa abordării critice. Scepticismul sănătos poate fi o armă redutabilă în lupta cu șarlatanii (n. și sunt mulți), însă credulitatea și naivitatea de care dau dovadă unii dintre compatrioții noștri (n. și mulți estici deopotrivă) este strigătoare la cer. Bineînțeles, sălile pline la seminarul lui Roach (n. și nu numai) nu sunt o noutate, ci demonstrația consecventă a naivității și prostiei umane. Mereu, au apărut personaje non-conformiste cu idei considerate revoluționare care, pur și simplu nu au funcționat din prisma inconsistenței și discordanței conceptelor constitutive. Aceste personaje duc o politică agresivă de marketing, sunt enervant de încrezătoare în propriile forțe și opinii (n. atât de enervante încât în fața unui contraargument evident, se încăpățânează să nu recunoască invaliditatea propriilor idei).

Să glumim puțin spre sfârșit… un adevărat teste de validare a eficienței acestei paradigme, ar fi să îi cerem lui Roach să îl sfătuiască pe Becali sau pe Simon Maurer. Mă întreb, cum se potrivește karma cu pronia divină, sau moartea lui Buddha de indigestie cu învierea lui Iisus, sau cum se împacă metaniile cu yoga. Probabil că Geshe Michael Roach, are deja pregătit un răspuns pentru această enigmă.

UPDATE! Într-un retreat organizat pe data de  de Diamond Cutter în Arizona, membrul fondator al Diamond Mountain University Center , ”Lama” Christie McNally (una dintre numeroasele adepte ale lui Roach care au sfârșit în patul său, devenită soție mai târziu) împreună cu alți 38 de participanți, printre care și Ian Thorston (soțul lui Ch. McNally, care divorțase între timp de Roach dar devenise o adeptă înfocată), care poseda un istoric de turbulențe familiale, care a și decedat la data de 04/22/12 în urma unei dehidratării dar  mai mult decât atât, a lipsei metodelor de intervenție medicală, deoarece condițiile retragerii erau foarte bine stabilite. Unii dintre participanții la retreaturile conduse de către Ch. McNally, împuternicita lui Roach, menționează faptul că ritualurile organizate de aceasta în cinstea zeiței Kali, necesitau câteodată și decorarea templului cu instrumente de război sau cerința de a-ți face o incizie simbolică pe mână.

”Lama McNaly” pretindea un statut de zeiță, conferit tocmai de Roach, iar co-autorii lucrării  The Guru Papers: Masks of Authoritarian Power, Kramer și Alstad consideră procesul de convertire al acesteia de către ”Geshe” transferențial relației cu Thorston, care urma să îi devină pe lângă faptul că îi era soție, și lama și guru, însă se pare că decesul acestuia nu a trezit decât antipatia unor grupuri destul de mari americane, Roach continuând să își promoveze afacerea între timp în afara granițelor, în Europa, unde este mai puțin cunoscut pentru isprăvile sale.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *