Întors pe dos

Nu, nu m-am întors pe dos, am văzut de curând filmul de animație ”Inside Out” și pot să vă spun că m-a surprins într-un mod plăcut. Nu este un film destinat neapărat copiilor ci îl recomand în special pentru ”adulții-copii”. De ce?

Pentru că acțiunea se petrece simultan în două planuri: în viața reală a eroinei de 11 ani, Reily cât și în interiorul minții ei. În ce privește viața, Reily se confruntă cu toate evenimentele specifice unui copil de la naștere și până în perioada preadolescenței, evenimente acompaniate de manifestarea internă a cinci emoții-personaje care se luptă pentru comandă: Bucuria, Triștețea, Dezgustul, Frica și Furia și poartă culori diferite ce îi colorează experiențele reprezentate sub forma unor globuri. Astfel, experiențele stocate sub forma amintirilor erau ori violet, adică triste, ori galbene, pline de bucurie, ba roșii precum furia. Eminentul psiholog, P. Ekman, oferă la această adresă un Ghid pentru părinți, pentru înțelegerea adecvată a filmului animat Inside Out pe care îl recomand cu căldură.

”Am fost doar eu cu Reilly… timp de 33 de secunde!”  – Bucuria

Dacă stăm puțin să ne gândim filmul ne sugerează exact faptul că personalitatea se hrănește modul în care percepem evenimentele din viața noastră. Aici apar divergențele între Starea de bine (care semănă cu Cinderella) și Tristețe, deoarece prima nu înțelege care este rolul celei de-a doua în viața lui Reilly. Vis-a-vis de această problemă, comportamentul personajului fluctuează, dacă inițial începe prima zi de școală într-o manieră pozitivă și optimistă, la sfîrșitul orelor apare acaparată de tristețe din prisma șicanărilor colegilor.

”Plânsul mă ajută să mă eliberez de problemele vieții” – Tristețea

Hmmm… este și tristețea bună la ceva, chiar dacă nu vrem să acceptăm de multe ori asta. Plânsul are și un rol cathartic și după ce ieșim din acea stare ne spunem că ”parcă ne simțim mai bine”.

”Du-o pe Reilly pe Lună. Fă asta pentru mine.OK?” – Bing Bong

O întâmplare impresionantă este momentul în care Bucuria se rătăcește printre amintiri și încearcă să revină înapoi. Aceasta este ajutată de un elefănțel zburdalnic și hazliu care simbolizează copilăria lui Reilly. Acesta este la rândul lui rătăcit pentru că nu mai este nevoie de el în prezent și se sacrifică pentru ca Bucuria să se întoarcă și să preia controlul. Trebuie să recunosc că acesta este o scenă foarte tristă și am auzit multe persoane care ai plâns când au vizionat-o.

Cert este că Reilly este un personaj alegoric care ne înfățișează de fapt noi înșine și stările noastre dedispoziție. Dacă uneori ne simțim furioși și nu suntem conștienți de asta, este bine să privim în interior și să realizăm că la pupitrul de comandă nu stă cine trebuie. Avem puterea de a lua decizii conștiente și raționale pentru viața noastră și putem să o facem începând de astăzi. Acest film merită văzut atât de adulți cât și de copii după cum am menționat mai sus, adulții pot înțelege mai bine emoțiile cu care se confruntă iar copiii se pot pune în temă într-un mod relaxant și educativ cu inteligența emoțională. Eu personal, simt compasiune față de Bing Bong și decid să îl mai scot câteodată la suprafață și să îl las să viseze, adesea chiar simt că am cules împreună puțin praf din stele și îl împrăștii pentru ca viața mea să devină mai strălucitoare.

Dacă ai vizionat filmul, lasă și tu un comment cu părerea ta!

Cu stimă, Adrian C. Băjenaru.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *