Meditația Bunătății Iubitoare ”Metta bhavana”

Fie ca toate ființele să fie fericite, să fie bine, să fie eliberate de suferință.

Omul are tendința de a clasifica persoanele din jur în funcție de trei mari categorii:


Persoane pe care le agreem … apreciem, care ne plac sau care ne sunt aproape (e.g. prieteni, familie)
Persoane pe care le detestăm … nu ne plac, simțim dezgust față de ele (e.g. dușmani, adversari)
Persoane față de care suntem indiferenți …. care nu contează (i.e. ceilalți)

Modelul explicativ de mai sus, ne prezintă trei dimensiuni ale actului discriminativ efectuat de aproape oricine:

  1. Dacă ne place cineva/ceva, iubim și prin urmare suntem atașați;
  2. Dacă ne displace, urâm și deci, ne provoacă repulsie;
  3. Dacă nu contează, adică nu face parte din categoriile de mai sus, devenim total ignoranți.

Astfel, actele noastre sunt filtrate de pasiunile, preferințele, cultura, religia ș.a.m.d. de aceea iubirea necondiționată, compasiunea autentică poate fi integrată, după cum spun scripturile buddhiste, doar de către ființele pure.


Meditația compasiunii, sau metta bhavana, așa cum este cunoscută în buddhism, cuprinde cinci stadii. Există mai multe variante disponibile, însă în articolul de față este expusă cea mai mai simplă și mai frumoasă dacă vreți și reformulată ușor de mine însumi astfel încât să fie logică și accesibilă.


Stadiul 1. Ne concentrăm asupra respirației și sunt atenți la ceea ce simțim în corp, la emoții și gânduri. Ne orientăm atenția asupra zonei inimii și centrului pieptului unde este localizată conform literaturii orientale, chakra ”Anahata”. Respirăm în această zonă și eliminăm prin intenție blocajele de la acest nivel. Inenționăm să dezvoltăm calitățile spirituale, iubire, compasiunea, generozitatea. Ne spunem nouă înșine următoarele cuvinte:

Să fiu bine, să fiu fericit, să fiu eliberat de suferință.


Stadiul 2. Acum ne gândim la un prieten sau o persoană pentru care avem sentimente nobile. Simțim conexiunea cu aceasta și îi spunem:

Să fii bine, să fii fericit/ă, să fii eliberată de suferință.


Stadiul 3. Ne gândim la o persoană care ne este indiferentă. Ne mnifestăm umanitatea față de ea și o observăm ca o entitate interdependentă cu noi repetându-i mantra de mai sus.


Stadiul 4. Aici ne gândim la o persoană care ne displace sau cu care suntem în concurență. Facem un exercițiu de voință față de propriul ego și îi rostim aceleași cuvinte.


Stadiul 5. Ne imaginăm că suntem cu toții acum, noi, persoana dragă, cea indiferentă și cea care ne displace. Aimțim conexiunea dintre noi și rostim:

Să fim bine, să fim fericiți, să fim eliberați de suferință/frică.

Se pot adăuga și versurile unei înălțătoare rugăciune scrisă de Sf. Francisc de Asissi:

Doamne, fă din mine unealta Păcii Tale
Acolo unde este ura s-aduc iubire,
Acolo unde este ofensă s-aduc iertare,
Acolo unde este dezbinare s-aduc unire,
Acolo unde este greșeală s-aduc adevăr,
Acolo unde este neîncredere s-aduc credință,
Acolo unde este disperare s-aduc speranță,
Acolo unde este întuneric s-aduc lumina ta,
Acolo unde este tristețe s-aduc bucurie…”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *