Meditația Ho’oponopono: o cale spre Mindfulness dispozițional?

Într-o clinică de psihiatrie din Hawaii  Dr. Ihaleakala Hew Len și-a creat o reputație foarte bună în urma vindecării unor persoane cu incidente atât psihotice cât și de natură antisocială, cu potențial criminal ridicat. Deși pare puțin desprins din povești, se pare că terapeutul ar fi reușit să curețe efectiv secțiile de bolnavi studiindu-le fișele personale și mai apoi efectuând exerciții de introspecție și interiorizare, pentru deslușirea convingerilor care i-au condus să ”creeze” afecțiunea respectivă. După cum afirmă Joe Vitale în publicațiile sale, însănătoșirea era direct proporțională cu efortul terapeutului de a se interioriza.

100% responsabil

Acțiunea de asumare efectivă și totală a responsabilității de a se întâlni cu aceste persoane, era secretul care stătea la baza succeselor doctorului Len. Astfel, plasarea vinii asupra conducerii, problemelor sociale, a atacurilor teroriste nu mai apar ca probleme care trebuiesc schimbate în Universul exterior, ci înlăuntrul ființei noastre. Tehnica era destul de simplă, în principiu, Dr. Len, în vârstă de 70 de ani acum, studiind dosarele pacienților, își repeta continuu afirmația ”Îmi pare rău!”, ”Te iubesc!”.

Există și alți autori care îi împărtășesc convingerile, ca de exemplu medicul Richard Moss, pe care îl urmăresc cu admirație și care susține că de fiecare dată când ne simțim afectați de atrocitățile din lume, de sărăcie și foamete etc. de fapt, trebuie să căutăm în interior, la convingerile care ne dirijează să rezonăm cu aceste energii sau stimuli care ne bombardează inconștient.

Libertate. ”Sky is not the limit!”

Așa cum ne sugerează tradiția Kahuna, o anticameră a conștiinței, numită ”Unihipili” omologul ”Subconștientului” în lumea vestică, este înțesat cu convingeri limitative care încarcerează persoana mergând până într-acolo încât îi restrânge abilitatea de a acționa liber. Cu alte cuvinte, ”Liberul arbitru” este constrâns de o serie de credințe absolutiste în funcție care ne filtrează alegerile situaționale.

”Ai observat că atunci când apare o problemă, ești și tu acolo?” (Dr. Len)

Tehnica hawaiiană ”Ho’oponopono” se bazează deci pe curățarea activă a sedimentelor subconștiente cu ajutorul afirmației și conștientizării în scopul de a ajunge la ceea ce Joe Vitale numește ”Starea Zero”. Din moment ce aceste convingeri acționează adesea în defavoarea noastră, prin Ho’oponopono avem posibilitatea de a ne elibera de acestea și de a da frâu ”liberului arbitru”, care derivă din această configurația cognitivă tabula rasată.

Astfel, libertatea reală, presupune două calități:

  1. Detașarea de dorințe (ce ne place) (i.e. filtrate limitativ)
  2. Detașarea de temeri (ce nu ne place) (i.e. proiecții; scenarii de viață etc.)

Științific vorbind, am citit recent o lucrare de dizertație, destul de precară ce-i drept, publicată la Universitatea Walden de către Matthew B. James, intitulată ”Ho’oponopono: Assessing the effects of a traditional Hawaiian forgiveness technique on unforgiveness”, din care reiese faptul că ”terapia iertării” reduce într-adevăr motivele pentru care refuzăm să iertăm, fără diferențe de gen. 

Sinele Superior” sau ”Conștiința” apare în tradiția ”Kahuna” sub denumirea de ”Aumakua” și reprezintă ”Calea personală”.

Ho’oponopono vs. Mindfulness: asemănări și deosebiri

Asemănări Deosebiri
Se pot folosi ancore verbale pentru a accesa ”starea” de mindfulness dispozițional În tehnica de meditație mindfulness nu este necesar neapărat să rostim afirmații, ci doar să ne concentrăm pe experiență
Se poate spune că Mindfulness poate fi ”starea 0” despre care vorbesc șamani hawaiieni întrucât, după cum bine știm din studiile lui Brown & Ryan (2003), privim realitatea subiectiv, filtrând cu ajutorul credințelor absolutiste, experiențelor traumatizante din trecut ori proiecțiile și aspirațiilor viitoare, deci în niciun caz conștient, iar prin mindfulness dispozițional îndepărtăm această perdea care ne încețoșează viziunea Mindfulness nu lucrează cu presupune lucrul cu subconștientul, ci tocmai antrenarea conștiiței
Una dintre ”Uneltele” terapiei iertării, este ”Întrerupătorul”, ilustrat foarte estetic prin metafora ”camerei întunecate”. Când intrăm într-o cameră cu toate luminile stinse, bâjbâim, ne putem împiedica, dar odată ce aprindem lumina, avem claritate, ceea ce seamănă foarte bine cu eliberarea de capcanele trecutului și ademenirile viitorului din mindfulness.

 

 Efectele sunt demonstrate științific în cazul meditației, prin studii peer-reviewed
”starea 0” și ”mindfulness”, sunt stări naturale ale minții  

În ce mă privește, sunt de acord și susțin tendințele eclectice deoarece sunt complementare și adesea pot fi mai utile decât cele folosite izolat. Mi-am propus să susțin pe viitor un curs de mindfulness combinat cu elemente de ale meditației Ho’oponopono, așa, de dragul… libertății!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *