Mindfulness pentru Emoții. Munca de profunzime

Practica prezenței conștiente este un dat de la natură, nu o metodă inventată de om. Omul doar a găsit diferite forme de a antrena această abilitate în raport cu propriile lui caracteristici.

”Munca în profunzime” a aspirantului, este strâns legată de felul în care acesta gestionează câmpul emoțional cu care se confruntă zilnic. Așadar, ce sunt emoțiile?

Emoțiile sunt în primă instanță, modul în care noi reacționăm în interacțiunea noastră cu mediul înconjurător (e.g. oameni; accidente; așteptări; pierderi etc.), toate aceste incidente uzuale determină comportamente reactive în interiorul ființei umane, atitudini adaptative, ori dezadaptative.

Lucrul cu emoțiile, probabil că este unul dintre aspectele dificile ale practicii mindfulness. În retreat-uri, de exemplu, după câteva zile de meditație și exersarea conduitei, individul se confruntă cu un șuvoi de emoții și sentimente, un curcubeu reacțional care alternează rapid de la euforie la tristețe, de la pozitiv, la negativ. Atunci apare cu adevărat ”munca interioară” și devine pe de-o parte o provocare pentru individ de a transcede aceste stări și a le integra, iar pe de altă parte, o necesitate evolutivă.

Strategii de lucru

#1 Dizolvarea emoției
  • Numește emoția pe care o simți
  • Nu o judeca, critica sau cataloga în termeni pozitiv sau negativi
  • Acceptă emoția ca un răspuns normal al corpului 
  • Determină care sunt cauzele, circumstanțele situaționale care au condus la apariția emoției
  • Respiră conștient și las-o să se dizolve în interiorul tău
#2 Prezența conștientă

 

  • Ce intensitate are emoția respectivă?
  • Acordați-i o notă de la 1 la 10, unde 1=foarte slabă și 10=intensitate maximă
  • Cum este respirația mea? Mai rapidă? Mai domoală? Ce frecvență are?
  • Există tensiuni la nivel muscular?

Tipuri de emoții

Este bine să lucrăm cu un model al emoțiilor pentru a avea o eficiență maximă. De aceea, sugerez o teorie solidă empiric, al cărei autor a avut pe de-o parte contact atât cu paradigma evoluționistă, cât și cu călugării din Tibet, înfiițând un Atlas al Emoțiilor, chiar la cererea lui Dalai Lama.

Teoria emoțiilor de bază (P. Eckman)

După omul de știință, Paul Eckman, emoțiile de bază sunt în număr de cinci și apar în corelație cu micro-expresiile faciale general-valabile.

EMOȚIE UNIVERSALĂ EXPLICAȚIE
Frică Frica ne ajută să anticipăm pericolele 
Furie Ceva ne blochează, considerăm că suntem tratați incorect
Tristețe Pierdere, arată faptul că avem nevoie de suport din partea celorlalți
Dezgust Față de ceea ce este toxic, ajută la protecția de a nu fi otrăvit fizic sau psihic
Bucurie  Când nevoile noastre sunt îndeplinite și experimentăm lucruri familiare

De ce sunt totuși emoțiile atât de importante? Tocmai pentru că sunt factorul declanșator al acțiunilor noastre, fie conștiente, fie nesăbuite.

Conform psihologului Kahneman, comportamentul reactiv, inconștient, rapid și emoțional este cel primar, animalic, neevoluat al Sistemului 1 de gândire, iar celui de-al doilea Sistem, îi corespund formațiunile evoluate din neocortex, deci libertatea decizională.

Influența amygdalei (i.e. centrul fricii) este definitorie pentru comportamentele de violență, agresivitate căruia cad pradă enorm de multe persoane anual și pentru asta sunt încarcerate în scopul reabilitării. Din nefericire, sistemul penitenciar nu este tocmai o modalitate bună de a reabilita efectiv comportamentul infracțional, deoarece rata de recidivă este alarmantă. Numai în România, Administrația Națională a Penitenciarelor ne aduce la cunoștință o constatare terifiantă într-un studiu publicat la data de 30 ianuarie 2017: cca. 60% dintre cei 27,250 de deținuți aflați în penitenciarele autohtone sunt recidiviști sau au antecedente penale. Totuși, mindfulness a venit ca o alinare pentru diminuarea câmpului infracțional, prin antrenarea profesionistă a deținuților de a trăi în prezent. Acesta este cazul fericit al unor închisori care au abordat această știință tradițională, așa cum a fost prezentat și în documentarul ”Path to Freedom”, unde s-a aplicat un program special de meditației în cazul deținuților unei închisori mexicane. Filmul ne prezintă felul în care numai câteva zile sau săptămâni de practică meditativă diminuează activitatea amygdalei și potențează cortexul prefrontal, ajutând individul să devină liber în alegeri de viață, să dezvolte compasiunea și simțul prosocial.

Gânduri, bune, Adrian!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *