October sky (Recenzie)

Nu știu câți dintre voi ați admirat splendoarea avioanelor care străbat cerul, dar eu mă pot numi unul dintre ei. Am admirat deasemenea și măreția științei din spatele acestor mașini zburătoare care au izbutit să îndeplinească cele mai năstrușnice vise umane. În filmul ”October Sky” realizat în anul 1999 pe baza nuvelei ”Rocket boys” scrisă de Homer Hickam, care este menită să reprezinte de fapt și autobiografia sa. Homer Hickam  Jr. s-a născut într-un sat minier din vestul Virginiei, a cărui populație era scăzută și sărăcăcioasă iar ocupația de bază a fost, desigur mineritul. Câteodată, doar câteodată, un adolescent reușea să scape de destinul (sic!) cetățeanului tipic din Coalwood cu ajutorul unei burse sportive (i.e. fotbal american). Protagonistul (i.e. Homer) al cărui tată era un mic lider în rândul muncitorilor mineri, a asistat la ieșirea în spațiu a satelitului rusesc Sputnik. După cum bine știm, pionierii odiseei spațiale au fost rușii. Homer a devenit foarte impresionat de acest fapt și început un proiect de construcție a unor rachete miniaturale alături de câțiva colegi printre care Quentin Wilson, Roy Lee Cook, Sherman Siers și ajutați de una dintre inimoasele profesoare din zona rurală, urmau să participe la una dintre cele mai importante competiții științifice care presupunea și o bursă de studii în unul din marile orașe americane și, implicit, eliberarea de soarta monotonă de a lucra în mină.

Interesante mi s-a părut tocmai impedimentele prin care aceștia au trecut în scopul de a-și îndeplini misiunea. Viitorul lui Homer, era deja prestabilit de tată, care l considera urmașul lui ca șed de echipă. Profesoru obtuz care era atât de sceptic față de știința rachetelor încât a trimis un echipaj să aresteze grupul de mici cercetători. Mama și profesoara care îi hrăneau visul cu cele mai mici încurajări. Simplitatea lui Homer a fost impresionantă, prezentă chiar în timpul decernării premiilor, unde ajunsese singur, deoarece nu existau posibilități de transport și pentru colegii săi. În plus, Faptul că întregul sat, ancorat încă în arhaismele și miturile socio-culturale limitative și specifice care restrângeau definitiv posibilitățile lui Homer și ale prietenilor lui, i-au fost alături, prin telefon, la unul dintre cele mai importante concursuri științifice pentru tineri, m-a mișcat.

Homer, a reușit să obțină bursele de studii pentru el și prietenii lui, depășind astfel cercul vicios al părinților lui, trăindu-și astfel propriul lui vis, propria sa viață, evadând din cotidianul gri, ploios al Coalwood-ului.

Homer a devenit un inginer foarte cunoscut al N.A.S.A. iar prietenii lui au strălucit deasemenea în diferite domenii. În zâmbetul lui Homer, am văzut energia creatoare a fiecărui copil, care, neștiind modalitățile exacte de a acționa, el vrea să fie ”doctor”, vrea să fie ”profesor”, el nu știe cum, dar știe de ce. Avem multe de învățat de la copii, poate mai multe de credem, poate, mai înainte de toate să învățăm să visăm precum ei o fac.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *