Personalitatea anxioasă. O soluție mindful

Anxietatea prezintă o incidență crescută la nivelul populației, cca. 25% dintre indivizi suferă de anxietate care implică uneori tratament medicamentos, iar un procent de încă 25% se confruntă cu niveluri mai scăzute de anxietate.

Anxietatea poate fi adaptativă întrucât ne pune în contact cu energia de care avem nevoie pentru a identifica și găsi soluțiile benefice de viață, însă în doze crescute, ne blochează acțiunile și devine dezadaptativă.

Ce este anxietatea?

Există multe definiții pentru starea de anxietate, explicații din diferite zone ale psihologiei sau filosofiei, însă cea mai potrivită dintre acestea se referă în principiu, la o stare afectiv-emoțională care se distinge prin sentimente de nesiguranță, neliniște avându-și cauza într-un obiect care reprezintă un factor potențial amenințător, sau cel puțin perceput ca fiind un pericol pentru individ.

ANXIETÁTE s.f. Stare de neliniște, de așteptare încordată, însoțită de palpitații, jenă în respirație etc., întâlnită în unele boli de nervi. [P.r.: -xí-e-] – Din fr. anxiété, lat. anxietas, -atis.

Caracteristicile principale ale unei personalități de tip anxios sunt în număr de trei:

  1. griji intense și frecvente pentru sine sau pentru cei dragi
  2. tensiune somatică, uneori în exces
  3. vigilență crescută față de riscuri 

Frică vs. Anxietate

Adesea propuse ca fiind sinonime, între cele două există o diferență netă care apare exact la nivelul stimulului care generează emoția. Frica apare la interacțiunea cu un obiect real și concret, iar anxietatea, prin anticiparea pericolului, prin creșterea vigilenței și vitezei reacționale față de potențialitatea unui pericol, care conduce astfel și la supraevaluarea dezadaptativă a situației.

Anxietatea, deși are un rol adaptativ, întrucât poate ajuta persoana să se protejeze de factorii perturbatori ai mediului, apare câteodată și în forma ei maladivă, dispunând de 3 simptome (cnf. DSM IV):

  1. hiperactivitatea neurovegetativă: Sistemul nervos vegetativ (presc. SNV) este responsabil de reactivitatea involuntară (e.g. sudoripație; palpitații; bufeuri etc.)
  2. tensiunea musculară: manifestată prin contracții și pulsații puternice în zona spatelui, umerilor
  3. examinare hipervigilentă a mediului: starea de hiperexcitație, de urmărire susținută, senzația de ”stat la pândă”, irascibilitate, somn agitat.
PATOLOGIE CARACTERISTICI
Anxietate generalizată teama excesivă față de aspecte uzuale, comune care își poate forma nucleul în jurul familiei, prietenilor, un interviu etc.  (în urma a 6 luni de continuitate se poate vorbi de anxietate generalizată) 
Fobie socială  teama de a nu fi e.g. vorbi în public, umilit în zone publice, a râde în public, a folosi toalete publice etc. ceea ce poate conduce la tendințe izolaționiste 
Fobii cu specific teama irațională care se apleacă asupra unui obiect ori situație precisă. E.g. oameni, animale, locuri, ace de seringă etc. 
Atacuri și tulburări de panică Atacul de panică nu necesită prezența unei situații concrete, ci se pot manifesta spontan. Tulburarea de panică este caracterizată prin teama susținută față de iminența apariției unui alt episod de atac de panică 
Tulburare obsesiv-compulsivă caracterizată prin proiecții mentale distopice fără fundament obiectiv e.g. ”banca mă va da afară din casă”; ”soțul mă înseală” și efectuarea unor comportamente ritualice (e.g. spălat pe mâini excesiv)
Tulburare de Stress Post-Traumatic (PTSD) Este o consecință a unui event traumatic cu impact extrem asupra individului. Event recent (e.g. despărțire; accident) sau din trecut (e.g. abuz sexual; agresiuni repetate etc.)

Intervenții terapeutice în tratamentul anxietății

Psihoterapii cognitiv-comportamentale Psihanaliză
  • tehnici de relaxare
  • restructurare cognitivă (prin revizuirea percepției față de gândurile care generează anxietate)
  • pacientul este autorul propriei vindecări
  • simptomele sunt în legătură directă cu niște cauze care își au rădăcinile în copilărie
  • terapie de durată medie sau lungă

Cauze ale comportamentului anxios

  1. Cauze privind ereditatea: 1/4 din rudele de gr. I suferă de anxietate; un procent de 50%  gemenii monozigoți validează această ipoteză, practic în unul din două cazuri, un dacă un geamăn suferă de anxietate generalizată și fratele său posedă această trăsătură, iar unele studii confirmă faptul că anxietatea poate fi moșenită parțial;
  2. Mediul: sindromul de panică sau agorafobia, corelează puternic cu evenimente traumatizante de viață (e.g. eșec la examenul de Bacalaureat; schimbarea profesiei; despărțire);
  3. Explicații psihanalitice: denumită și ”anxietate nevrotică”, survine în urma unor discordanțe inconștiente ivite în prima copilărie.

Atitudinea potrivită față de persoanele anxioase

AȘA DA AȘA NU
  • arată-le că ești o persoană de încredere
  • faceți-i să se simtă în siguranță
  • ajută-i să ”relativezeze” (”și dacă s-ar întâmpla… atunci?”
  • exprimați-vă într-o manieră pozitivă și cu umor
  • nu faceți gesturi care să îi ia prin suprindere
  • nu le împărtățiți propriile voastre griji și temeri
  • subiecte de conversație penibile

Cum să combatem Anxietatea prin Mindfulness

Granițele dintre mindfulness și anxietate sunt ruminația și judecătorul interior. Ruminația, se traduce simplu, prin fluxul mental crescut, griji și gânduri care nu ne dau pace. Self-talkurile sunt în general inconștiente și parcurg un traseu adesea universal Gând-Emoție-Acțiune, după care, ne întrebăm ”de ce se întâmplă acest lucru” sau ”care este motivul pentru care sunt nefericit?”. Pălăvrăgeala continuă bazată pe gânduri iraționale inconștiente, are un impact somato-emoțional puternic și se îmbină cu criticul nostru interior, asociat cu vocile autoritare ale copilăriei, existente în familia, grup de prieteni sau colegi, educație etc. și culminează cu sintaxe, fraze, îndemnuri ale limbajului interior, precum ”Nu poți să faci asta!”, ”Ești un prost!”, ”Degeaba încerci, oricum n-o să reușești!”, ”Și cu ce te-ajută pasiunea ta?”, ”Și ce-o să faci cu filosofia în viață?”, replicate într-un demers bottom-up în întreaga noastră viață, fie că este vorba de profesie, căsnicie sau felul în care ne comportăm cu cei din jur, pretutindeni ne sunt validate credințele. Totul are un sens, nimic nu este o întâmplare, ci Sincronicități legate de Conștiința Acauzală.

M-am surprins deseori în ipostaza de a gândi, plănui și acționa în lipsa conștienței totale, iar momentul ”faciet” (i.e. acțional) fiind deja aliniat cu incapacitatea de a-mi observa cu claritate gândurile și emoțiile prealabile. A lua anumite posturi când celălalt ne spune  ceva ce nu ne este pe plac, exprimarea unui limbaj non-verbal submisiv, a unei tonalități verbale subțiate de frică, spune multe despre tiparele noastre înregistrate cu timpul, în abisurile inconștientului. 

Și totuși, salvarea, intervine prin sesizarea ”hit et nunc”, prin exersarea susținută în momentul prezent a atenției conștiente, nefiltrate în sens descendent (i.e. de tipare mentale din trecut; patternuri acționale, create prin condiționare operantă) sau în sens ascendent (i.e.de aspirații sau dorințe create de modele distructive de viață, apărute prin interacțiunea cu mediul socio-cultural).

Un exercițiu de conștiință

  1. Începe: devino conștient de frica, de anxietatea pe care ființa ta o simte. Inspectează conștient gândurile, apoi senzațiile din corp, intră în contact direct cu propria ta frică;
  2. Continuă: Respiră conștient în partea de jos a abdomenului. Lasă atenția să urmeze cursul aerului care pătrunde dinspre nări până spre abdomen, locul numit de către taoiști TanTien;
  3. Pătrunde: Simte teama și în același timp inspiră și expiră, las-o să se digere în interiorul tău. Conștientizează plenitudinea ființei tale, minte-emoții-corp, felul în care acestea conlucrează pentru tine. Meditează asupra ideii că ești deja înfrânt, că nu ai nimic de pierdut cu adevărat, că totul în sine, este o enigmă, nimic cu este absolut sigur, nimic nu este fix, totul probabil și în deplină mișcare. Renunță la expectativă.

Pentru o înțelegere și o practică aprofundată a acestei științe de seamă a minții umane, ești invitat să participi la cursurile mele unde vom trece prin cele două laturi ale meditației mindfulness, cea formală și cea informală și totodată vei avea ocazia să experimentezi și arta de a integra mintea și corpul, de a antrena abilitatea de a trăi în prezent cu ajutorul propriului tău corp, prin exerciții de Mindful Yoga și Tai Chi/Qi Gong.

Gânduri bune, Adrian!


Bibliografie:

  • Anxietate. Wikipedia
  • American Psychiatric Association. (2000). Diagnostic and statistical manual of mental disorders (4th ed., text rev.). doi:10.1176/appi.books.9780890423349.
  • Lelord, F., & André, C. (1996). Comment gérer les personnalités difficiles. Odile Jacob. 

 

Ti-a placut articolul? Atunci poti chiar sa te abonezi!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *