Sensul principal al Spiritualității înseamnă cultivarea Umanității noastre reale

Începuturi

Cum bine știți, am fost un practicant dedicat de yoga timp câțiva ani având o aplecare deosebită asupra practicilor de trezire și ascensiune a energiei kundalini. Chiar și astăzi am păstrat câteva elemente din aceste învățături, și consider că a fost o experiență înălțătoare pentru ființa mea.

Sensul principal al Spiritualității înseamnă cultivarea Umanității noastre reale

Am fost mișcat să observ că eu Michael și Andrew, am avut o experiență similară, practicând kundalini yoga în începuturile noastre. Michael practica până la șase ore pe zi și chiar menționa la un momentdat că inconvenientul principal care l-a făcut să se reorienteze către alchimia taoistă a fost lipsa integrării unor elemente extrem de importante care ne definesc ca oameni, și anume, emoțiile.

Andy mi-a povestit că înainte de taoism a avut un ”Guru” și avansase destul de mult pe calea kundalini, însă întâmpinase aceeași problemă, toate acele culmi spirituale atinse, nu puteau fi împământate, integrate, ceea ce se poate însemna o disociere de corpul fizic.

În ce mă privește, am început cu câteva mantre de trezire a energiei kundalini, apoi am învățat asanele de yoga tibetană la sugestia unui ”maestru” pe care l-a întâlnit în vremea aceea și care m-a ajutat enorm referitor la felul în care eram atunci, motiv pentru care consider Kundalini Yoga una dintre cele mai puternice căi pentru a deschide centrii superiori și activarea siddhis-urilor.

Călătoria Eroului

Cu toate acestea eu consider că FIINȚA UMANĂ posedă nativ, două calități care îi pot defini calitatea de ”om” în forma autentică:

  1. Claritaea 
  2. Echilibrul

Ambele calități sunt definitorii pentru procesul de devenire și individuație, sunt dacă vreți, Sf. Graal și Excalibur, instrumentele Eroului care aspiră la autenticitate și forță de exprimare personală.

De aceea Fuziunea, pe de cealaltă parte, este un proces uimitor, practic, concret și la obiect, nu îți promite iluminarea ci te învață mai degrabă cum să devii un om în adevăratul sens al cuvântului. Emoțiile pot lua valențe diferite, sunt o forță reală și dacă nu sunt integrate pot deveni un inamic redutabil. Wuji Gong și Meditația ”fuziunii celor 5 Shen-uri” transmisă de Andrew mi-a fost călăuză spre integrarea unor reminiscențe emoționale pe care le ignorasem complet, am descoperit comportamente evitative, reacții lipite de claritate în diverse situații.

Fuziunea este un proces, nu putem spune gata, astăzi o să integrez ”furia” sau ”frustrarea”, de multe ori, atunci când uiți complet de integrarea unui aspect al personalității tale și chiar de procesul de integrare în sine, realizezi uimit că ai mai adăugat ceva la tine și ai devenit mai întreg, mai complet decât în trecut. Asta nu înseamnă că tu, cel din urmă erai mai slab, sau mai rău, sau chiar mai ”neevoluat”, ba dimpotrivă, în tine existau toate potențialitățile celui de astăzi, care a ales conștient să devină ceea ce este, creându-și destinul moment cu moment.

Copilul interior

Un copil spre exemplu, este 100% autentic, când plânge, plânge, când râde, râde, când se joacă, este total imersat în jocul lui, iar când se supără, nu o face ca reacție inconștientă, o face pur și simplu. A crește ”copilul interior”, înseamnă a rezolva conflictele cu noi înșine, cu laturile noastre întunecate, cu comportamentele reactive pe care le-am înregistrat prin condiționarea aproape operantă în familie și societate. Într-un sens relativ, se poate spune că omul dispune de două minți: una care gândește și una care simte. În isihasm, întâlnim adesea expresia ”coborârii minții în inimă”, fapt care înfățișează exact efectul de creștere a inteligenței emoționale și dizolvarea rezistențelor care ne împiedică să ne exprimăm natural, dintr-un unghi al neutralității, întrucât mintea noastră tinde să polarizeze energiile și emoțiile interioare.

Iată o poveste foarte frumoasă și elocventă pe care D. Goleman o menționează în cartea sa Inteligența Emoțională (2008):

veche poveste japoneza vorbeste despre un razboinic samurai care l-a provocat pe un maestro Zen sa ii explice ce inseamna rai si iad.

Calugarul i-a raspuns cu dispret :

–  Esti un mocofan – n-are nici un rost sa-mi pierd vremea cu unul ca tine!

Simtindu-se ofensat, samuraiul s-a infuriat cumplit, a scos sabia din teaca si a zbierat :

–  Te-as putea omori pentru obraznicia asta.

–  Acesta este iadul, a raspuns calm calugarul.

Uluit sa constate realitatea din spusele maestrului care isi indreptase atentia asupra maniei ce-l cuprinsese, samuraiul s-a linistit, si-a bagat sabia in teaca, a facut o plecaciune si i-a multumit calugarului ca l-a luminat.

–  Iar acesta este raiul, a spus calugarul.

Această povestire Zen, reflectă tocmai ideea că omul ”se aprinde” ușor și lasă emoțiile să se exprime deliberat, într-o manieră total inconștientă, ca reacție la un eveniment, la un stimul extern sau intern și nu ca un răspuns conștient.

Exerciții de… echilibru cu Michael Winn

Spre finalul articolului, vă las în compania unei alte povestiri, de data aceasta bazată pe experiența lui Michael, care la început, oscila între alchimie taoistă și kundalini yoga, până când într-un final a realizată că pur și simplu pătrunsese profund pe care taoismului. Mai jos este o reproducere a textului inițial apărut în una din cărțile sale:

Capcanele evitării emoțiilor și ale călătoriilor mentale spirituale

Eram încă un practicant fervent al Kundalini Yoga, chiar dacă participasem la cursul de Fuziune. Inițial nu aveam de gând să renunț în niciun fel la practicile mele yoghine pentru că eram mulțumit de informațiile pe care le aveam.

Practicând Fuziunea, am constatat totuși că îmi scăpaseră două aspecte esențiale:

– Ignorasem problemele emoționale

– Rinichii mei sufereau din cauza lipsei de împământare

Între testicule și creier exista în permanență o vibrație sexuală și simțeam energia Kundalini cum ascensiona spre chakra coroană; chiar simțeam că sunt în pragul iluminării spirituale, urma doar să mă retrag în afara civilizației, undeva într-un ashram, și să ating Nirvana.

Prin practica Fuziunii, am înțeles de ce nu îmi simțeam unele porțiuni din coloana vertebrală, ba mai mult, de ce simțeam că iarna este mai frig, chiar dacă aveam mereu corpul ”în flăcări”; motivul era acela că elementul Foc se pierdea prin chakra coroanei în loc să se acumuleze în interior.

Fuziunea mi-a demonstrat faptul că mă concentrasem pe porțiuni ale sinelui meu superior și neglijasem furia și alte emoții neprocesate care rămăseseră sedimentate în interiorul meu. În felul acesta am constatat că transcendența era de fapt o fugă de realitate și, prin urmare, am acordat mai mult timp sinelui meu emoțional.

Astfel, am renunțat la paradisul iluzoriu de deasupra capului, mi-am închis cel de-al treilea ochi și m-am înscris la grădinița taoistă; am început să cultiv tan tienul inferior și nu cel de-al treilea ochi, întrucât până atunci îl privisem cu un oarecare dezgust, ca pe un centru al dorințelor inferioare. Însă mânat de adevăr, am înțeles că locul aflat cel mai jos trebuia să devină tronul celei mai înalte dezvoltări spirituale. Orice altă abordare ar fi creat o separare între corp și minte, între sinele sexual și cel spiritual.

Privind în urmă, nu m-am simțit niciodată dezamăgit. Cred ca motivul a fost acela că Tao reprezintă un proces și nu atingerea unei stări ideale fixe de iluminare. Am învățat să întâmpin clipa prezentă ca și cum aș îmbrățișa o iubită nouă, necunoscută. Cine m-a învățat această lecție? Un maestru taoist ingenios și greu de descris în cuvinte, căruia i-am putea spune Nimic-altceva-nu-funcționează.

Calea neumblată: Cum transformăm oceanul emoțiilor

Am continuat să practic kundalini yoga în paralel cu învățăturile taoiste, până când la un moment dat practica yoga s-a prăbușit sub propria-i greutate.

În ce consta greutatea aceasta?

Chiar dacă yoga mi-a adus beneficii imense, navigarea lipsită de efort prin spațiul interior cu ajutorul metodelor de alchimie taoistă m-a acaparat inevitabil datorită fluxului ei natural, iar într-o zi am realizat că trecusem de la calea yoghină la cea taoistă.

Găsirea echilibrului emoțional este un proces permanent, o parte a matricei vieții sociale umane. Suntem înconjurați de oameni care-și împrăștie emoțiile în jur în mod inconștient, căutând un loc sigur unde să le reverse. Societatea este asemenea unui vas în care se adună toate poluarea emoțională din jurul nostru. Emisiunile TV, filmele revistele și jocurile video abundă în emoții negative și violență – unul dintre motivele pentru care sunt foarte atent la ceea ce permit să intre în spațiul meu mental și sufletesc. Războiul constituie manifestarea supremă a insensibilității emoționale – și suntem înconjurați de războaie virtuale.

Alchimia internă mi-a pus la dispoziție o imensă echipă cosmică. Sunt conectat la octavele superioare ale procesului de Fuziune – cele cinci direcții sacre ale Pământului, cele cinci planete, cele cinci cadrane stelare ale zodiacului. Însă toate acestea trebuie aduse la nivelul uman al emoțiilor. Practica Fuziunii mi-a permis să trăiesc mult mai profund de la nivelul inimii mele interioare.

Am capacitatea de a simți concomitent la numeroase niveluri ale corpului meu energetic, ceea ce conferă vieții mele un plus de textură și de profunzime. Mă pricep mult mai bine să echilibrez și să armonizez oceanul fluctuant de chi în care înotăm cu toții. Dar sentimentele umane reprezintă ceva unic; planetele și stelele nu au capacitatea de a simți. Uneori, acest lucru pare a fi o povară, dar în esență sunt recunoscător pentru capacitatea mea de a simți cu mai multa claritate chiar și la nivelul schimbului de emoții între inimile umane.

-Experiență descrisă de Michael Winn, Healing Tao USA

Gânduri bune,

Adrian.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *