De ce să încetezi chiar acum să mai cauți lecții prin relațiile tale

0 comentarii

În spiritualitatea New Age si ”noua paradigma” oamenii tind foarte mult spre individualitate. Individualitatea este buna, insa de multe ori este tradusa in termeni de Ego sau chiar se confunda cu el. 

In vechea paradigma, oamenii se atasau de bunuri, de obiecte. Imi aduc aminte ca parintii mei se atasasera enorm de mult de felul in care decorasera casa, bunicii mei de pamantul mostenit si tot asa. Simtul proprietatii a fost stirbit in comunism, atunci cand taranii au fost desproprietariti si lasati fara absolut nimic. Goana dupa pamant a ramas in bezna pana in anii revolutiei cand a renascut si oamenii si-au recastigat propriile gospodarii. Sistemul comunist a avut o politica agresiva de deposadare de bunuri si punere a acestora in folosul comunitatii si statului. Cu totii stim ca sistemele socialiste nasc dictatori, desi oamenii nu aveau nimic, erau oamenii in stat care avea TOTUL. Absolut totul.

Aceasta experienta dura prin care a trecut poporul roman si nu numai creaza frustrari mari si sunt depozitate adanc in inconstientul colectiv al neamului nostru. 

Trei concluzii:

  1. bunicii nostru nu aveau bunuri pentru ca parintii lor fusesera deposedati de ele
  2. parintii nostri au devenit atasati de bunuri si proprietati pentru a satisface nevroza pierderii strabunilor
  3. in perioada actuala suntem atasati de experiente pentru a satisface nevroza vremurilor ”gri” comuniste si post-comuniste pe cand parintii nostri nu puteau calatori sau gusta anumite placeri

Atasamentul de obiecte (”a avea”) apare atunci cand nu ai incredere in tine. Oamenii ar trebui lasati sa se desprinda natural de avutiile lor, nu privati de ele. Capitalismul ofera oportunitatii noi, dar si multe experiente.

Nu toate experientele sunt bune si nu poti invata neaparat din ceea ce traiesti. Unele experiente pot dauna foarte grav si te pot face sa suferi foarte tare. Stiu ca New Age-ul a venit cu ideea ca ”nimic nu este intamplator”, insa daca intri in captivitatea acestei convingeri, nu vei putea sa tragi concluziile necesare pentru a nu mai face ceva ce ti-a cauzat altadata. Unele lucruri sunt pur si simplu intamplatoare si daca ti-a scapat pixul in fata unui barbat atragator nu inseamna ca el este ”sufletul tau pereche”. Oameni buni, aveti grija pentru ca pentru asta avem discernamant si constiinta.

Consumerismul axat pe obiecte esente pana la urma cam la fel cu consumul de experiente, este o concluzie la care am ajuns recent.

Vreau sa ma axez in acest post pe o CREDINTA LIMITATIVA care da batai de cap oamenilor si nu le da voie sa iubeasca: din fiecare relatie de iubire mi-am luat lectii importante si suntem aici ca sa invatam de la oamenii din jurul nostru.

NU ESTE ADEVARAT! Cel putin nu in relatiile de cuplu. Pur si simplu nu ar trebui sa existe ideea de a invata cand vine vorba de cuplu. 

”Nu cauta sa inveti de la partnerul tau cat sa oferi iubire si fii cat mai altruist!”

Oameni buni, daca invatati din iubire atunci sigur nu iubiti. Pentru ”invatat” avem profesori, cursuri, workshopuri, psihologi etc. 

Odata sora mea mi-a spus ca ea nu si-ar dori sa fie iubita (pentru ca asta fac oamenii mereu, vor sa fie iubiti) ci sa iubeasca. Daca toata lumea ar gandi asa, ce frumoasa ar fi lumea asta!

Cat de altruiste ar fi relatiile interumane…. desi pare ideal, aceasta este iubirea. Nu este despre tine, ci despre celalalt. Sa oferi celuilalt pentru a-ti oferi tie! Este foarte important! Este foarte important sa oferim, sa fim generosi. 

Cand cauti sa ”iei lectii” ramai in minte. Cand cauti sa iubesti, nu o poti face decat cu sufletul. Sufletul iubeste, mintea gaseste magazinul cu cele mai splendide flori pentru a le oferi celuilalt. Sufletul iubeste, nu mintea, mintea trage concluzii.

Este vorba de a te raporta diferit la omul de langa tine. Nu te duci inspre el sa inveti, te duci inspre el sa il iubesti si sa ii oferi iubire, atat cat poti tu. Restul sunt detalii.

Iubirea nu este despre tine… iubirea este despre celalalt. Punct.

A cauta sa inveti din relatii este un comportament centrat pe sine, adica este egotic. Nu va fi usor sa aplici ce vezi in acest post si te vei crampona adesea in lamentari si observatii de genul ”Eh… numai eu sa ofer!”, ”Mereu eu sa iubesc si sa nu fiu iubit!”…. tine minte, asta gandeste si cel de langa tine, doar ca egoul tau este atat de mare incat nu te lasa sa vezi asta. Sunt credinte orbitoare care conserva egoul uman.

A consuma experiente relationale cu gandul ca vei invata ceva bun nu este un lucru bun. Daca ne uitam in filosofia yoga, tao, crestina si orice alta paradigma spirituala, fuziunea cu mai multi parteneri nu este o cale de evolutie. Si ce face omul modern atunci cand da de greu, spune ”Ah.. esti o mare lectie din viata mea!” si apoi fuge spre alta experienta. Da, iubirea inseamna si sacrificiu, sacrificiul unor credinte, comportamente inutile daunatoare care il face pe celalalt sa sufere. 

RELATIA ESTE BAROMETRUL EVOLUTIEI TALE SPIRITUALE

De ce? Pentru ca suferinta omului din fata ta te poate face sa constientizezi cat de mult ai evoluat cu adevarat. Nu mersul la Mc este o problema ci ”canibalismul” si devorarea omului de langa tine. Faptul ca devoram chimic experienta pana la depolarizare totala si apoi instrainare. Din acest motiv esti un strain fata de omul care ti-a fost atat de aproape la un momentdat. Cand imi spui ca esti evoluat spiritual eu te intreb:

  1. ai relatie buna cu tine insuti?
  2. ai o relatie buna cu partnerul tau?
  3. esti singur? daca da, esti multumit sa fii in solitudine?

Exista oameni care aleg solitudinea ca o cale de evolutie ceea ce este minunat. Un celibatar (brahmacharya) adevarat poate evolua enorm de mult prin faptul ca nu mai creaza karma oamenilor din jur si poate intra doar constient intr-o relatie, daca este cazul. Swami Shivananda spune ca acela care nu consuma energia sexuala fie prin act sexual fie prin masturbare, se poate elibera natural din Samsara la un momentdat. Dupa un ciclu de 12 ani de continenta se poate intra fara efort in samadhi, ca si cum ai trai intr-o meditatie continua si sustinuta. Aceste sfaturi sunt pentru cei care aleg celibatul in principiu, aceia care fac coninenta amoroasa cu partnerul inca nu i-am vazut, dar pot folosi informatiile ca ajutor in relatia lor.

Si totusi iata ce raport invers proprtional… de cand sexul este mai usor de gasit, iubirea pare din ce in ce mai departe. Aceasta este concluzia pe care trag din spusele a sute de oameni cu care intru in contact intr-o singura luna.

De ce ar trebui sa nu mai cauti sa inveti ceva? Pentru ca vei uita sa iubesti si de fiecare data iti vei gasi scuze ca nu a fost ceea ce trebuia. Oamenii nu sunt resurse, nu sunt bunuri consumabile. Nu sunt instrumente informationale sau experientiale. Oamenii au constiinta de sine si pot fi raniti in timp ce tu iti iei lectia pe care este posibil sa nu o fi luat-o niciodata.

Capitalismul ne ofera posibilitatea unor experiente hedonice, fie vorba si de poliamorie etc. iar lectiile nu sunt chiar lectii, ci consumul altora pentru procurarea placerii noastre, iar daca ar fi vorba de o lectie luata din relatiile tale, este aceea ca nu ai iubit indeajuns…. tu ai vrut invataturi pentru evolutia ta personala.

Eu nu iti spun sa nu iti tragi invataturi, dar asta este ceva secundar si nici macar atat cand vine vorba de iubire. Oameni buni, pai de ce va raportati mereu la ce invatati atunci cand vorbiti de relatiile voastre? Vorbiti de sentimentul iubirii traite, de emotiile voastre, de intensitatea lor, nu de ce ati invatat. Daca ati invatat din iubire atunci sigur inca nu ati iubit.

Iubirea nu iti da lectii, iubirea te inalta.

CHEIA VINDECARII: cauta sa refaci, sa restabilesti relatia de iubire cu Divinul, cu Cosmosul si mai apoi o sa vezi ce frumos se va reflecta in viata ta.

Multa iubire, Adryang.

Articol publicat în categoria: Mind, Spirit
Vezi și alte articole care ating subiectul: , , , ,

Comentarii

Leave a Reply

avatar
  Subscribe  
Notify of

Recomandări:

Mă găsești și pe: