De ce să încetezi chiar acum să mai cauți lecții prin relațiile tale

0 comentarii

În spiritualitatea New Age și ”noua paradigmă” oamenii tind foarte mult spre individualitate. Individualitatea este bună, însă de multe ori este tradusă în termeni de Ego sau chiar se confundă cu el.

În vechea paradigmă, oamenii se atașau de bunuri, de obiecte. Îmi aduc aminte că parinții mei se atașaseră enorm de mult de felul în care decoraseră casa, bunicii mei de pământul moștenit și tot așa. Simțul proprietății a fost știrbit în comunism, atunci când țăranii au fost desproprietăriți și lăsați fără absolut nimic. Goana după pământ a rămas în beznă până în anii revoluției când a renăscut și oamenii și-au recâștigat propriile gospodării. Sistemul comunist a avut o politică agresivă de deposedare de bunuri și punere a acestora în folosul comunității și statului. Cu toții știm că sistemele socialiste nasc dictatori, deși oamenii nu aveau nimic, erau oamenii în stat care aveau TOTUL. Absolut totul.

Această experiență dură prin care a trecut poporul roman și nu numai, crează frustrări mari,  depozitate adânc în inconștientul colectiv al neamului nostru.

Trei concluzii:

  1. bunicii nostri nu aveau bunuri pentru că părinții lor fuseseră deposedați de ele
  2. părinții nostri au devenit atașati de bunuri și proprietăți pentru a satisface nevroza pierderii străbunilor
  3. în perioada actuală suntem atașați de experiențe pentru a satisface nevroza vremurilor ”gri” comuniste și post-comuniste pe când părinții noștri nu puteau călători sau gusta anumite plăceri

Atașamentul de obiecte (”a avea”) apare atunci când nu ai încredere în tine. Oamenii ar trebui lăsați să se desprindă natural de avuțiile lor, nu privați de ele. Capitalismul oferă oportunități noi, dar și multe experiențe.

Nu toate experiențele sunt bune și nu poți învăța neaparat din ceea ce trăiești. Unele experiențe pot dăuna foarte grav și te pot face să suferi foarte tare. Știu că New Age-ul a venit cu ideea că ”nimic nu este întâmplător”, însă dacă intri în captivitatea acestei convingeri, nu vei putea să tragi concluziile necesare pentru a nu mai face ceva ce ți-a cauzat altădată. Unele lucruri sunt pur și simplu întâmplătoare și dacă ți-a scăpat pixul în fața unui bărbat atrăgator nu înseamnă că el este ”sufletul tău pereche”. Oameni buni, aveți grijă pentru că pentru asta avem discernamânt și conștiință.

Consumerismul axat pe obiecte esențe până la urmă cam la fel cu consumul de experiențe, este o concluzie la care am ajuns recent.

Vreau să mă axez în acest post pe o CREDINȚĂ LIMITATIVĂ care dă bătai de cap oamenilor și nu le dă voie să iubească: din fiecare relație de iubire mi-am luat lecții importante și suntem aici ca să învățăm de la oamenii din jurul nostru.

NU ESTE ADEVARAT! Cel puțin nu în relațiile de cuplu. Pur și simplu nu ar trebui să existe ideea de a învăța când vine vorba de cuplu.

”Nu căuta sa înveți de la partnerul tău cât să oferi iubire și fii cât mai altruist!”

Oameni buni, dacă învățați din iubire atunci sigur nu iubiți. Pentru ”învățat” avem profesori, cursuri, workshopuri, psihologi etc.

Odată sora mea mi-a spus că ea nu și-ar dori să fie iubită (pentru că asta fac oamenii mereu, vor să fie iubiți) ci să iubească. Dacă toată lumea ar gândi așa, ce frumoasă ar fi lumea asta!

Cât de altruiste ar fi relațiile interumane…. deși pare ideal, aceasta este iubirea. Nu este despre tine, ci despre celălalt. Să oferi celuilalt pentru a-ți oferi ție! Este foarte important! Este foarte important să oferim, să fim generoși.

Când cauți să ”iei lecții” rămâi în minte. Când cauți să iubești, nu o poți face decât cu sufletul. Sufletul iubește, mintea găsește magazinul cu cele mai splendide flori pentru a le oferi celuilalt. Sufletul iubește, nu mintea, mintea trage concluzii.

Este vorba de a te raporta diferit la omul de lângă tine. Nu te duci înspre el să înveți, te duci înspre el sa îl iubești și să îi oferi iubire, atât cât poți tu. Restul sunt detalii.

Iubirea nu este despre tine… iubirea este despre celalalt. Punct.

A căuta să înveți din relații este un comportament centrat pe sine, adică este egotic. Nu va fi ușor să aplici ce vezi în acest post și te vei crampona adesea în lamentări și observații de genul ”Eh… numai eu să ofer!”, ”Mereu eu să iubesc și să nu fiu iubit!”…. ține minte, asta gândește și cel de lângă tine, doar că egoul tău este atât de mare încât nu te lasă să vezi asta. Sunt credințe orbitoare care conservă egoul uman.

A consuma experiențe relaționale cu gândul că vei învăța ceva bun nu este un lucru bun. Dacă ne uităm în filosofia yoga, tao, creștină și orice altă paradigmă spirituală, fuziunea cu mai mulți parteneri nu este o cale de evoluție.Și ce face omul modern atunci când dă de greu, spune ”Ah.. ești o mare lecție din viața mea!” și apoi fuge spre altă experiență. Da, iubirea înseamnă și sacrificiu, sacrificiul unor credințe, comportamente inutile dăunătoare care îl fac pe celălalt să sufere.

RELAȚIA ESTE BAROMETRUL EVOLUȚIEI TALE SPIRITUALE

De ce? Pentru că suferința omului din fața ta te poate face să conștientizezi cât de mult ai evoluat cu adevărat. Nu mersul la Mc este o problemă ci ”canibalismul” și devorarea omului de lângă tine. Faptul că devorăm chimic experiența până la depolarizare totală și apoi înstrăinare. Din acest motiv ești un străin față de omul care ți-a fost atât de aproape la un momentdat. Când îmi spui că ești evoluat spiritual eu te întreb:

  1. ai relație bună cu tine însuți?
  2. ai o relație bună cu partnerul tau?
  3. ești singur? dacă da, ești mulțumit să fii în solitudine?

Există oameni care aleg solitudinea ca o cale de evoluție ceea ce este minunat. Un celibatar (brahmacharya) adevărat poate evolua enorm de mult prin faptul că nu mai crează karma oamenilor din jur și poate intra doar conștient într-o relație, dacă este cazul. Swami Shivananda spune că acela care nu consumă energia sexuală fie prin act sexual fie prin masturbare, se poate elibera natural din Samsara la un momentdat. După un ciclu de 12 ani de continență se poate intra fără efort în samadhi, ca și cum ai trăi într-o meditație continuă și susținută. Aceste sfaturi sunt pentru cei care aleg celibatul în principiu, aceia care fac continență amoroasă cu partnerul încă nu i-am vazut, dar pot folosi informațiile ca ajutor în relația lor.

Și totuși iată ce raport invers proporțional… de când sexul este mai ușor de găsit, iubirea pare din ce în ce mai departe. Aceasta este concluzia pe care o trag din spusele a sute de oameni cu care intru în contact într-o singură lună.

De ce ar trebui să nu mai cauți să înveți ceva? Pentru că vei uita să iubești și de fiecare dată îți vei găsi scuze că nu a fost ceea ce trebuia. Oamenii nu sunt resurse, nu sunt bunuri consumabile. Nu sunt instrumente informaționale sau experiențiale. Oamenii au conștiința de sine și pot fi răniți în timp ce tu îți iei lecția pe care este posibil să nu o fi luat-o niciodată.

Capitalismul ne oferă posibilitatea unor experiențe hedonice, fie vorba și de poliamorie etc. iar lecțiile nu sunt chiar lecții, ci consumul altora pentru procurarea plăcerii noastre, iar dacă ar fi vorba de o lecție luată din relațiile tale, este aceea că nu ai iubit îndeajuns…. tu ai vrut învățături pentru evoluția ta personală.

Eu nu îți spun să nu îți tragi învățături, dar asta este ceva secundar și nici măcar atât când vine vorba de iubire. Oameni buni, păi de ce vă raportați mereu la ce învățați atunci când vorbiți de relațiile voastre? Vorbiți de sentimentul iubirii trăite, de emoțiile voastre, de intensitatea lor, nu de ce ați învățat. Dacă ați învățat din iubire atunci sigur încă nu ați iubit.

Iubirea nu îți dă lecții, iubirea te înalță.

CHEIA VINDECĂRII: caută să refaci, să restabilești relația de iubire cu Divinul, cu Cosmosul și mai apoi o să vezi ce frumos se va reflecta în viața ta.

Multă iubire, Adryang.

Articol publicat în categoria: Mind, Spirit
Vezi și alte articole care ating subiectul: , , , ,

Comentarii

Leave a Reply

avatar
  Subscribe  
Notify of

Despre Fuziunea Emotionala

Mă găsești și pe: