Dincolo de cuvinte. Pledoarie pentru tăcere

0 comentarii

”Tăcerea are cuvintele ei despre înțelepciune. Ascult-o!” N. Iorga

        Viața noastră este colorată de cuvintele pe care le folosim, adevărul este că trăim într-o mare de cuvinte. Le rostim, le auzim, le gândim și mai mult decât atât, le simțim. Trăim prin cuvinte, prin categorii și etichete pe care le acordăm pentru tot ceea ce există. Noi oamenii, suntem niște judecători desăvârșiți și ne creăm lumea după propriul nostru chip.

Categorizăm până și oamenii de viața noastră în funcție de trei criterii:

  1. ”Îmi place”. Primul criteriu delimitează categoria ”Îmi place” și cuprinde familia, prietenii, partenerul de viață, cercurile în care ne învârtim. Este micul nostru univers de care depinde fericirea. Este necesar să îi avem aproape sau să știm că sunt bine și sănătoși.
  2. ”Nu îmi place”. Al doilea criteriu după după care clasificăm este în funcție ceea ce ”nu ne place”. Nu ne plac anumiți oameni cărora le spunem adesea în mod generic ”dușmani”, nu ne plac pur și simplu, ba îi urâm, ba facem concurență cu ei, ba îi sfidăm la serviciu.
  3. ”Nu contează”. Această categorie este de departe cea mai vastă și nici nu conștientizăm că există. Nu suntem interesați de existența acesteia, de persoanele care fac parte din ea, de preferințele lor, de pasiunile lor, de viața lor, de credințele lor.

Există astfel lucruri care ne plac, lucruri care ne displac și lucruri care nu contează.

Doctorul spune ”el este bolnav” sau ”el este sănătos”, omul sănătos este dezinteresat de sănătatea lui și nu o apreciază, bolnavul tânjește după ea, profesorul spune ”el este prost” sau ”el este de 10”, cel prost vrea nota celui deștept, cel deștept se laudă cu rezultatele lui dar îl invidiază pe cel așa-zis prost pentru relațiile sociale și calitățile lui de lider, noi la rândul nostru ne spunem ”nu sunt îndeajuns de bun” sau ”am săvârșit în sfârșit ceea ce ce mi-am propus”, o fată supraponderală spune ”sunt urâtă”, o alta slăbuță se plânge ”eu nu mă regăsesc”, cea slabă ar vrea câteva kilograme în plus, cea grăsuță, o siluetă de model.

Putem să ne întrebăm acum, suntem oare egoiști? Oare avem o minte liniștită?

Am văzut cu toții că suntem încurajați în social media să agreem sau să respingem anumite lucruri. Conștiința umană nu a evoluat foarte mult, ci doar convențiile sociale și-au ridicat ștacheta. Dincolo de acestea luptele umanității pentru bani, onoare, putere au rămas aceleași ca în antichitate, singurul lucru care s-a schimbat sunt hainele, armele și felul în care ne construim locuințele și avem acces la informație. Internetul nu a oprit categorizarea și astfel omul se minte din nou pe sine însuși că este o ființă foarte capabilă. Apasă butonul ”Like” și consideră că îi place un lucru.

Totuși, dincolo de cuvinte, rămâne tăcerea. Într-o lume plină de gălăgie în care fiecare face abuz de propriile abilități și aptitudini, unde se duce zilnic o luptă ideologică acerbă fie prin comentarii online, fie față în față pentru dreptatea fiecăruia dintre noi, apare un lucru care nu poate fi ignorat: tăcerea. A tăcea este pe bună dreptate o virtute, nu o maximă laoțiană pe care am share-uito pe facebook. Unii dintre noi am obosit să privim în exterior, să dăm explicații și definiții și noi, precum Jung, începem să ne întoarcem la Sursă, la Sinele nostru cel mai profund care observă în tăcere.

Necesitatea tiranică de a avea dreptate nu încetează să ne fure pacea interioară, cuvintele sunt de prisos când definesc judecata, critica, problemele, bolile cu care ne confruntăm. Știrile de la TV nu se obosesc să ne aducă la cunoștințe aceleași lucruri negative.

Cercetătorul japonez Masaru Emoto prin studiile lui care vizează efectul pe care îl au gândurile noastre asupra apei, demonstrează în repetate rânduri influența negativă a radiațiilor electromagnetice asupra sănătății umane. Gândurile și sentimentele au un impact direct asupra structurii noastre biochimice. Aceast lucru este posibil printr-o energie existentă la nivel atomic care poartă numele de ”Hado” după denumirea dată de Emoto. Hado este altfel spus, energia asociată conștiinței umane. Se pare că un ”hado pozitiv” este corelat cu cuvinte precum: iubire, bine, frumos , mulțumesc. De asemenea, un ”hado negativ” are format apare în rezonanță cu cuvinte de genul: rău, malefic. Așadar, hado-ul pozitiv schimbă structura apei în forme simetrice, hexagonale și încântătoare privirii, pe când hado-ul negativ este corelat cu structuri diforme și ciudate. Ceea ce este interesant și de luat în seamă nu este experimentul în sine, ci concluziile pe care le putem trage din acesta indiferent de cât de valid experimental este acesta și cât de contestat pentru că nu asta este ideea pe care vreau să o extrag. De subliniat este mai degrabă faptul că intuitiv putem aprecia calitatea unei persoane într-un grup ca fiind pozitivă sau negativă, și asta fără analize stufoase. Persoanele care folosesc excesiv un limbaj critic, care aduc în discuții probleme, care pur și simplu provoacă tensiuni și bârfesc, sunt în mare parte ocolite. Persoanele pozitive știu să mulțumească, sunt entuziaste, au maniere, apreciază și folosesc un limbaj pe măsură. Dealtfel, putem să cunoaștem o zi bună după gândurile pe care le-am avut, bune sau rele.

În ultimul timp există un interes crescut pentru cursuri de citire rapidă și oamenii dau bani grei pentru a învăța aceste tehnici. Hmmm… există și cursuri de 8 zile care promit fericirea autentică, rețete de succes rapid sau persuasiune în 3 pași. Alții ne asigură că metoda lor ne va ajuta să renunțăm la fumat în 7 zile. Toate aceste tehnici sunt iluzorii și fac parte dintr-o lume a gălăgiei și suntem din ce în ce mai creduli în legătură cu ele. Recomand totuși, să citim o carte încet, dar bine. Să nu mai fim atât de superficiali cu informațiile pe care le putem accesa doar cu ajutorul unui laptop cu conexiune wireless de oriunde din lume. Informația urlă și se împrăștie cu o viteză alarmantă, oamenii sunt indeciși și plini de griji. Există două întrebări pe care omul de astăzi le adresează în mod consecvent: ”De ce” și ”Ce să fac?”

  1. ”De ce?”- pentru că nu știe cum a ajuns să fie nefericit;
  2. ”Ce să fac?”- din pricina debusolării (e.g.lipsă de inițiativă; multe opțiuni etc.), supericialității cu care tratăm viața.

Criticul interior stă la pândă și așteaptă să ne schimbe permanent starea de spirit, să ne blameze pentru eșecurile sau neputința noastră, să discrediteze pe ceilalți și convingerile lor. Aceaste voci interioare sunt autoritare și ne inspiră vinovăție, resentimente și păreri de rău, din cauza lor nu putem să ne ridicăm din propria neputință și să decidem pentru soarta noastră. Este bine de știut că există antidotul pentru această problemă din ce în ce mai apăsătoare pentru lumea modernă și ne este la îndemână.

Se spune că atunci când mintea tace, sufletul începe să vorbească. Ceea ce este în mare măsură adevărat. Acest adevăr nu poate fi înțeles, dar poate fi experimentat. O experiență bună face cât o mie de definiții și teorii despre viață. Experimentarea tăcerii conduce rapid către înțelepciune. Tăcerea minții înseamnă liniștea sufletului. Liniștea sufletului este lesne de observat în caracterul unei persoane. A fi împacat cu tine însuți înseamnă a-ți asculta conștiința și a diferenția eu-l cel mai profund de vocile autoritare care judecă și învinovățesc. Tăcerea se află în legătură directă cu glasul conștiinței și ne poate îndruma în viață ca un bun prieten și tovarăș de călătorie. Spre alegerile bune mergem cu încredere și cu liniște, spre cele care ne aduc suferință mergem cu îndoială și teamă. Tăcerea minții poate fi experimentată cel mai simplu prin starea de prezență. Când suntem prezenți nu suntem captivi în capcanele minții care ne ademenește ba cu amintirile dureroase ale trecutului, ba cu proiecțiile și promisiunile colorate ale viitorului.

Articol apărut: http://www.healthbeautymagazine.ro/dincolo-de-cuvinte-pledoarie-pentru-tacere/

Articol publicat în categoria: Spirit

Comentarii

Leave a Reply

avatar
  Subscribe  
Notify of

Despre Fuziunea Emotionala

Mă găsești și pe: