Inteligență non-conceptuală, Animus & Anima, Karmă vs. Dharmă. WuJi Gong

0 comentarii

În anul 2016 am primit un dar, poate unul dintre cele mai frumoase de până acum, în termeni de evoluție personală și spirituală, am devenit instructor în Primordial Tai Chi. Scopul acestui articol este acela de a releva câteva experiențe foarte profunde pe care le-am trăit în urma acestui eveniment important din viața mea.

Karmă & Dharmă.

Mai întâi mă simt responsabil să explic conceptul de ”karmă” la un nivel mai comprehensibil dar și în conformitate cu termenii și limbajul folosit în Vest. Desigur, că această explicație lasă deoparte vălul mistic cu care s-a înțesat lumea hindusă, brahmană sau budistă și pe care un occidental le poate mai degrabă șlefui și adapta decât înțelege și deprinde în forma lor brută. Una dintre traducerile acestui cuvânt din limba sanskrită, este ”acțiune”, inițiativă (n. inconștientă), generată de experiențe anterioare traumatizante sau nu, de persoane a căror atitudine ne-a inspirat și datorită sau din cauza cărora am implementat anumite comportamente mai mult sau mai puțin productive, devenindu-ne modele de viață, exemple care ne-au trasat fundația axiologică a personalității noastre. La polul opus, există ”dharma”, acțiunea conștientă și productivă, orientată mereu spre bine, spre ajutorul oferit celorlalți. Deducem astfel, că un tată care ne-a inspirat o atitudine reticentă față de consumul de alcool, ne-a orientat către latura noastră ”dharmică”, care susține viața și conștiința, palierul ”karmic” fiind speculat de o instanță patternă care ne-a demonstrat că starea de ebrietate este o realitate cotidiană, acesta este un exemplu aleator pe care l-am luat în considerare. Înțelegem deci, că abstractizând puțin, ”strămoșii noștri trăiesc prin noi”, rădăcinile noastre transgeneraționale sunt scoase la iveală tocmai de felul în care ne raportăm față de anumite situații, de o relație sau cu percepția noastră față de profesia și colegii de muncă.

Karma Sens descendent Comportamente dezadaptative
Dharma Sens ascendent Comportamente adaptative

 

 

Animus & Anima.

Bărbatul, așa cum este cunoscut în spiritualitatea orientală, se bucură de o forță expansivă, acțională, bazată pe putere și fermitate, pe virilitate, feromoni și cât mai mult testosteron, ceea ce taoiștii numesc ”yang”, sau ceea ce Jung înțelegea prin arhetipul ”Animus”. Pe de cealaltă parte, femeia, Yin-ul sau ”Anima”, este înzestrată cu o capacitate de reflectare mai mare, o intuiție nativă și feeling-uri care îi permit să acceseze o conștiință emoțională, parcă rezervată bărbatului, care preferă funcția de analiză. Desigur, nu există ”mai bun” sau mai puțin bun, când vine vorba de sexe, dar există diferențe semnificative. Bineînțeles, că fiecare bărbat posedă în interior în latură feminină, emoții și sentimente cu care adesea intră în contact, iar o femeie, simte nevoie uneori să planifice și pună în balanță deciziile pe care trebuie să le ia. Astfel, abstractizând din nou, într-un cuplu, există un joc dinamic-proiectiv purtat între patru entități, un bărbat, care posedă o femeie interioară, și o femeie în care există un bărbat interior. Platon, făcuse referire surprinzător la acea entitate colosală, mitică, numită ”Androgynus”, o fuziune spectaculoasă între bărbat și femeie, între yin și yang care era atât de puternică încât era invidiată chiar și de zei, care, geloși fiind, au decis să producă o sciziune dureroasă a energiilor și cum suferința produsă nu era de ajuns, au fost supuși și unui blestem (sic!), acela de a se căuta mereu, oriunde una pe cealaltă, unul pe celălalt, ca să fie din nou așa cum au fost în starea lor naturală, primordială… întregi. Deși interpretarea uzuală face referire la relații și ”suflete-pereche”, prezența acestei scurte povești inspirate din platonismul antic grecesc, consideră o intepretare mai profundă decât atât, contopirea și fuziunea ”energiilor” masculin-feminin din interiorul nostru, căutarea Unității, a existenței ontologice în care suntem axați pe observația non-critică a fenomenelor și fluctuațiilor realității. Un bărbat, va căuta mai degrabă laturile lui obscure și îmbibate de întunecime, iar o femeie claritatea și expresivitatea, dârele de lumină pură ale conștiinței sale individuale.

Povești personale.

Apare de multe ori confuzia dintre percepția despre noi înșine și identitatea noastră autentică, altfel spus, cine credem că suntem și cine suntem de fapt. Astfel, acest idealism, această utopie proiectivă a Sinelui în raport cu ”ceea vrem să fim”, ne constrânge să realizăm ”cine suntem în realitate”, frâiele unui Eu viitor, inițiat de convingerile trecutului nu poate elibera autenticitatea și naturalețea exprimării autentice. Acesta este procesul prin care victima devine propriul ei călău, suferind de stări autocritice severe, în care aceeași instanță acuză, aduce argumente și execută totodată.

Câteva pastile adjuvante:

  1. Practică prezența conștientă și realizează că gândul nu poate fi altceva decât un gând;
  2. Devino martorul propriilor narațiuni care oferă simțul identității personale: ”Așa ar trebui…”; ”Asta ar trebui să am…”; ”Eu sunt de vină…”… acum detașează-te conștient de ele;
  3. Labelling: întreabă-te sincer, ”ce fac acum?” e.g.  – gândesc –  îmi fac planuri – îmi fac griji – ;
  4. Lasă să fie.

WuJi Gong.

Primordial Tai Chi, are în componență revenirea la această stare naturală, pură de ”a fi”. Căutarea noastră de sine ca adulți, este un demers descendent, întrucât, copii fiind am fost foarte naturali, flexibili și expresivi, însă pe această ”tabula rasa”s-au imprimat convingeri, experiențe, traume, patternuri comportamentale care au trasat ceea ce spre bătrânețe, omul numește ”soartă”. ”Soarta” e referă întotdeauna la un cumul de activități inconștiente, creată de convingeri fataliste, absolutiste de viață, Univers și lume în general. Psihologul Albert Ellis, susținea ideea că emoțiile sunt dirijate la nivelul psihismului abisal de o serie de credințe pe care cadrele de referință socio-culturale, au reușit să se înscrie printre valorile ideologice ale vieții noastre.

La câteva luni de practică a Tai Chi-ului Primordial am făcut schimbări dramatice în viața mea personală și pot spune că și am accesat părți necunoscute ale ființei mele, fără introspecție și psihanaliză, ci doar prin stări de iluminare spontană și decizii de moment, pur intuitive, care s-au dovedit mai târziu a fi extrem de inspirate, de exemplu să călătoresc și să rămân în Germania.

Aș vrea să clarific o dimensiune mai puțin cunoscută și exploatată a WuJi Gong, aceea de a conferi autenticitate tocmai prin alinierea corpurilor noastre fizic, mental, emoțional și spiritual. Odată creată această coerență internă, apare o inteligență care nu operează cu concepte raționale, este reflexivă și intuitivă, ”știe pentru că știe” și ”este pentru că este”. Așa înțeleg eu cel mai bine ideea de ”coborâre a minții în inimă”, într-o exprimare athonită, sau a stării de flux. Atenția susținută în timpul mișcărilor dealungul celor cinci direcții fundamentale, Nord, Sud, Est, Vest și Centru, dublat de un zâmbet orientat către interiorul corpului nostru, dar și de generozitatea și altruismul cu care suntem dotați nativ, orientarea fiecăruia dintre noi spre bine (v. Rogers, ”A deveni o persoană”) ne conectează cu dimensiunile noastre reale. ”WuJi” înseamnă în limba chineză ”marele necunoscut” sau ”marele mister”, iar practica WuJi Gong, se traduce prin avansul în cunoașterea misterului, a realității nemanisfeste, a naturii noastre încă latente.

Dacă ar fi lecție cu adevărat importantă, aș spune că Tai Chi-ul m-a învățat renunțarea la una din credințele mele adânc înrădăcinate, impulsul de a controla. Deși un susținător frivol al liberului arbitru fiind, am înțeles că esența controlului este în realitate ”forța” și ”rigiditatea”, ca să ajung să le metamorfozez în timp cu ”blândețea” și ”flexibilitatea”, să las să fie, să se întâmple. Oare ploaia este ”conștientă” de evaporarea apei din Oceanul Planetar și de întreg circuitul vaporilor până la condens și mai apoi picăturile care stropesc asfaltul încins, sau pădurea tropicală? Oare Soarele când scaldă cu razele lui pământul aburind de dimineață, este conștient de fiecare reacție nucleară? Oare noi, suntem chiar conștienți de traseul digestiv, de sinteza proteică sau de alte fenomene biologice care au loc în interiorul nostru și care ne dau posibilitatea să spunem ”sunt eu!”… în felul acesta, am făcut și eu primii pași autentici în Marele Mister al vieții, relaxându-mă.

Și da, o schimbare interioară acordează forțele motrice ale realității externe, ce este înlăuntru, se exprimă și se observă negreșit în afară.

Articol publicat în categoria: Spirit

Comentarii

Leave a Reply

avatar
  Subscribe  
Notify of

Recomandări:

Mă găsești și pe: