Neamțul prin obiectiv românesc

0 comentarii

Articolul de față este o replică la cel din 28 Nov. ”Românul prin obiectiv nemțesc” care înfățișa tipologia românului tipic prin filtrul critic al unui cetățean german.

De ceva vreme Frankfurt, atmosferă citadină, progresistă, dublată de raționalitate și precizie nemțească.

Bărbatul neamț este în general, așa cum l-am perceput eu, bazat în special de funcția de logică, de analiză-sinteză și de strategizare. Acesta își planifică aproape totul, de la cantitatea de calorii ingerată la frecvența actului sexual în decursul unei săptămâni… și nu glumesc. Este totuși un individ foarte rece, emoțiile par să îi lipsească, la fel și empatia față de oameni, cu alte cuvinte, nu se poate pune în pantofii celuilalt pentru a-i simți emoția sau ofurile. Totuși, este capabil de o anumită formă de empatie, și anume de factură ”cognitivă”. Apoi, acesta chiar dacă face sex precum robotul, în termeni de 1 și 0, este, dacă mă exprima așa, asexual. De ce spun asta? Am chestionat mai multe persoane de sex feminin, de naționalitate germană și acestea mi-au confirmat că sunt mai aplecate spre activități sexuale cu parteneri est-europeni, deoarece aceștia, citez ”simt când fac sex”, nu ”fac doar sex”. Până la urmă, consumarea actului sexual este dependentă de componenta emoțională, care după cum spuneam, lipsește neamțului.

Un punct forte bine definit, este practica consecventă a sportului (e.g. alergat; alpinism; biking etc.), iar aici pot să spun că sunt foarte, foarte buni, mai ales în privința practicii sporturilor de anduranță, mă refer de exemplu la alergat și ski, două sporturi în vogă aici.

Dacă vreți să vă imaginați un neamț tipic, gândiți-vă la nimeni altul decât la președintele României, Klaus Iohannis, un individ pe care l-am ales, îl respect, însă a cărui obtuzime și lipsă de empatie transpare din actele sale (e.g. faptul că a demis premierul PSD fără a oferi niciun fel de explicații).

Această dimensiune a germanului tipic, se poate stinge odată cu timpul, iar dacă lipsa de încredere pe care o are inițial pentru un auslander, dispare, și există posibilitatea să se întâmple, ai ocazia să îți faci prieteni adevărați, chiar dacă acest aspect este pe alocuri, luxuriant.

O trăsătură comună: priceperea la tehnică, care pare o abilitate înnăscută a nemților, de aceea o foarte mare parte din bărbații nemți sunt… ingineri. Citesc, vorbesc și probabil chiar și visează mașini, fiare, utilaje. Avansul tehnologic al nemților a avut un imapct imens aspra declinului culturii, Germania post-belică nemaifiind producătoare de cultură, ci explicit de tehnică.

Discuțiile despre filosofie sau despre religie par neavenite și chiar deranjante și pot fi reprezentate ca niște erori pe care PC-ul le dă atunci când nu înțelege introducerea unui nou limbaj de programare.


La capătul celălalt, femeia de origine germană, posedă o sexualitate debordantă, cele trecută de 30-40 de ani sunt foarte deschise și se mențin extrem de bine spre deosebire de cele din România (n. cu scuzele de rigoare, însă aceasta este realitatea). O calitate care deosebește nemțoaicele de alte naționalități, este abundența culturii generale, cu ele poți discuta cu lejeritate subiecte care ridică probleme din politică, istorie, evenimente globale etc. ceea ce mi se pare destul de interesant. Totuși, aș spune că sunt puțin prea marcate de instinct sexual și adesea coboară relația doar la acel nivel. Sunt extrem de generoase, prietenoase aș spune, însă au problema de a confunda ”sexul cu iubirea”, cu alte cuvinte. Pentru o nemțoaică este de notorietate faptul că femeile din Est sunt axate pe beneficiile materiale care reies din relația cu bărbații, deoarece, pentru ea nu contează dacă ai bani sau nu, dacă ai un anumit statut profesional, ele sunt în general femei stăpâne pe sine și puternice, atât de puternice încât ar rivaliza cu mulți bărbați români.


Despre Germania, ce pot să spun, o țară foarte frumoasă, cu foarte multă suprafață verde, păduri și tot ce ține, un cadru care se poate simți imediat cobori din avion, spre deosebire de Bucureștiul, orașul unde smogul se întrece cu viteza inspirației. Marchez ca punct forte și prospseritatea economică a Germaniei, însă condamn politica d-nei cancelar Merkel, care nu este reprezentativă această țară, din punctul meu de vedere. Șoselele, autostrăzile sunt ”badass” ca să mă exprim mai hipsteresc, infrastructura extrem de bună, probleme mari cu parcările, atât de mari că rușinează Românica, numai că aici o parcare ilegală costă.. destul de bine. Pretutindeni bikeri, drumuri special amenajate pentru biciclete, ceea ce îmi pare extraordinar. Deși aici posesia unui permis de conducere este o banalitate uzuală (n. cum pare să devină și în România), eu sunt printre puținii care nu unul, așa cum îmi sugera o profesoară de aici. Cât despre corporații, Germania este mama lor, majoritatea marketurilor pe care le vedeți prin țara noastră, sunt în mare parte nemțești (e.g. LIDL; Kaufland) ca să nu mai vorbesc de compania de telefonie Telekom. Neamțul este un homo faber, un om al acțiunii, cel mai potrivit termen care descrie Germania, este ”arbeit” (trad. muncă)… el înțelege o idee atâta vreme cât se poate folosi de ea în plan acțional, altminteri, nu este relevantă.

Dacă aș putea să identific un instrument al succesului în această țară, acesta ar fi în primul rând, limba. Cunoașterea limbii germane face diferența în societate. Apoi, am observat un fenomen interesant, poliglotismul românesc, adică faptul că compatrioții mei, adesea vorbesc mai multe limbi străine, ceea ce îi ajută enorm în conviețuirea multiculturală.

Asigurările de sănătate sunt foarte bune și complexe, nu există o lege a obligativității vaccinurilor, au și eu ei pe aici curente puternice pseudo-științifice (v. noua medicină germanică), există aici și unul dintre cele mai puternice centre de predare a dharmei buddhiste pe linia vipassana predată de Goenka, cu retreaturi foarte frumoase și profesori la fel de frumoși și profesioniști, chiar dacă budiștii sunt o minoritate aici. Există și secte de genul Hare Krishna, am purtat un debate cu unul dintre apartenenți, care poza în Maica Thereza împărțind ”cadouri” trecătorilor.

Dacă personalități precum Mozart, Bach sau Beethoven sunt clasice și totodată nemuritoare prin operele lor, domeniul muzical autohton este foarte prolific, se ascultă Trance foarte mult, ceea ce rezonează cu aspirațiile mele în materie de muzică, iar Rammstein mi-a plăcut mereu (mai ales că Till practică zilnic ”Cele cinci rituri tibetane”, o metodă străveche pe care și eu am asimilat-o în ritualurile mele zilnice) iar Hans Zimmer, care este neamț de origini, compune o muzică înălțătoare (v. coloanele sonore de la filmele Interstellar; Batman: The Dark Knight; Inception etc.).

Caracterul religios aș nemților este un predilect creștin catolic, protestant sau ortodox (59,4%) iar a doua religie ca amploare, este Islamul, ca și în Marea Britanie, țară care îmi pare totuși mult mai secularizată decât Germania. Aici, dacă declari că ești ”credincios”, atunci ți se oprește un impozit anual de cca. 30-50 Euro.

Important! Aici ai nevoie de contract pentru orice… pentru absolut orice! De exemplu, dacă vrem să megem la sala de forță, prima zi este liberă, iar la sfârsitul antrenamentului, dacă vrei să revii, trebuie să semnezi un contract, care presupune angajamentul timp de cel puțin un an (n. depinde de valabilitate) să vii la această sală, dacă semnezi și alegi totuși să nu vii, pentru că te muți într-o altă zonă geografică, vei plăti oricum, iar refuzul poate însemna să te trezești cu un avocat la ușă. Cunosc un prieten care a plătit 1200 de Euro pe un astfel de contract, chiar dacă a mers de numai două dăți la sala respectivă.

Nemții în general, nu îmi par foarte primitori și au prejudecăți enorme față de anumite naționalități, fapt care nu îi deosebește cu mai nimic de italieni, francezi sau englezi, posesori ai unei lipse acute de încredere în alte naționalități, cu precădere românii sau alte naționalități estice.

Adesea practic Tai Chi în parcul de pe lângă Main și este foarte frumos faptul că unii dintre trecători mi se alătură. Când începem să trecem la discuții, aceștia au perioade succesive de absență acordate puternic de exclamații subite (i.e. Wow!!!). Deși sunt mult mai cunoscător în ale Tai Chi-ului decât ei, tot eu sunt cel care este întrebat ”Aveți voi în România așa ceva?”… mda, și când te gândești că avem și telefoane mobile și laptopuri, e greu, greu de crezut.

O scurtă concluzie, admir raționalitatea germanilor, însă nu apreciez obtuzimea lor… și de multe, ori, rațiunea izolată de emoții sublime, precum compasiunea sau empatia, se întâlnește cu cecitatea percepției.

Articol publicat în categoria: Spirit

Comentarii

Leave a Reply

avatar
  Subscribe  
Notify of

Recomandări:

Mă găsești și pe: