Pe scurt, despre narcisismul digital

0 comentarii

Lumea contemporană este sensibilă la critici, mai ales dacă acestea sunt realiste.

Afirm cu tărie că societatea modernă este una a paradoxurilor, unde, eu personal, suferind de un optimism realist incurabil, tind totuși să dau o șansă potopului narcisic expus în lumea digitală, un tărâm consolidat precum o fortăreață de mecanisme de apărare, unde oamenii preferă să își etaleze crustele carapacei și să renege, să ocolească exprimarea autentică. În ce mă privește, nu am mulți ”prieteni” și păstrez mereu o limită a bunului-simț, atât în realitatea socială, cât și în mediul virtual, pe rețelele de socializare. Deși sunt considerat o persoană deschisă, cu calități de comunicare, asta nu înseamnă că întotdeauna sunt în căutarea validării din partea celorlalți. Această problemă este una la care mi-aș dori să mă refer în special deoarece tocmai aici intervine unul din impedimentele reale ale exprimării virtuale, care caută în special feedback-uri pozitive, apreciative. Crusta de care vorbeam, este în contextul actual o ”e-crustă”, unde omul, sau mai degrabă, utilizatorul, se înfățișează ca fiind: fericit, vesel, binedispus, iubitor etc. După cum bine cunoaștem, o serie de autori din antichitate dar și contemporani,  susțineau calitatea endogenă a fericirii și scopul ultim la care orice ființă umană, se afiliază inconștient. Deci, pentru că toți apreciem indicii frumosului, binelui, iubirii și ale altor valori sublime și aspirând cu toții la integrearea lor în propria noastră viață, atunci ne exprimăm atitudinea pozitivă prin apăsarea superficială a ”butonului de Like”. ”Goana după Like-uri”, seamănă de multe ori cu eforturile noastre incorecte de a ne uniformiza cu modelele comportamentale prezentate în topul piramidei necesităților. Afirm deasemenea, că a fi auto-actualizat, astăzi, nu înseamnă totuna cu a fi celebru. Aici, nu mă refer neapărat la mediul autohton, unde românii, nu sunt deloc diferiți de alte culturi. Celebritatea este invers proporțională cu nivelul de erudiție și cu atât mai puțin cu gradul de dezvoltare al sinelui. Nu știu dacă am putea să vorbim despre o evoluție a arhetipurilor jungiene, ci probabil de o regresie a acestora. Un exemplu elocvent, ar fi acela al ”star-ului” non-conformist, vicios, cu veleități mai puțin artistice ci mai seamă axate în jurul unui ”cult al corpului”, care a înlocuit ”prințesa” gingașă, frumoasă, genuină.

Afișarea fidelă și constantă a realizărilor personale, a cursului desfășurării cadrelor relaționale de cuplu, a dezintimizării fotografiilor personale care odată, nu demult, erau așezate cu grijă și ”sfințenie” în albumul familiei, au dispărut, și vrem sau nu să credem, în lipsa oricărei supoziții futile sau anticipații ineluctabile, am convingerea că există un atentat la viața privată ai cărei autori, suntem chiar noi. Cunoaștem că snobismul și kitsch-ul nu sunt neapărat de actualitate, de exemplu, întreaga operă a lui I.L. Caragiale portretizează insubstanțialitatea clasei considerate superioare în sec. XIX. Iată că un plus al erei moderne, denotă superlativizarea acestei probleme, o face mai vizibilă, mai caustică.

Să facem un portret al ”selfie-stului”, pentru a delimita exact, cine și de ce afișează mai des acest comportament de auto-portretizare virtuală. Cunoaștem ”Triada întunecată”, un construct solid, compus din trei trăsături stabile: narcisism, psihopatie și macchiavelism, analizate laolaltă cu atitudinea de auto-validare într-un studiu condus de către Fox & Rooney pe un eșantion de 1000 de subiecți cu vârste cuprinse între 18 și 40 de ani, care ne relatează următoarele rezultate:

Atenție, studiul de mai sus nu sugerează faptul că persoanele cu aceste tendințe suferă de psihopatie, sau sunt automat și narcisice, luând în seamă corelația relativ slabă, iar în ce privește trăsătura de ”macchiavelism”, nu s-a reușit a se stabili vreo legătură cu afișarea selfie-urilor.

Totuși, cercetarea, dacă nu ne dă de gândit, ar trebui, și dacă nu ar trebui, atunci ar fi necesar. Dar, după cum spuneam mai devreme, necesitatea, nu este una de auto-actualizare, ci mai degrabă bazală, grosieră, așa că nu este de mirare că părerea mea, poate fi trecută cu vederea, pentru că ”o imagine face cât o mie de cuvinte”, mai ales dacă este un selfie reușit.

BIBLIOGRAFIE:

Fox, J., & Rooney, M. C. (2015). The Dark Triad and trait self-objectification as predictors of men’s use and self-presentation behaviors on social networking sites. Personality & Individual Differences, 76, 161-165. doi: 10.1016/j.paid.2014.12.017

Paulhus, D. L., & Williams, K. M. (2002). The Dark Triad of personality: Narcissism, Machiavellianism, and psychopathy. Journal of Research in Personality, 36, 556–563. http://dx.doi.org/10.1016/S0092-6566(02)00505-6.

Articol publicat în categoria: Spirit
Vezi și alte articole care ating subiectul: , ,

Comentarii

Leave a Reply

avatar
  Subscribe  
Notify of

Recomandări:

Mă găsești și pe: