Românul prin obiectiv nemțesc

0 comentarii

Poate vi s-a întâmplat să înțelegeți mai bine un fenomen atunci când este explicat de o altă persoană decât dumneavoastră. Poate că imaginea, fiind mai obiectivă, poate fi deprinsă mai în ansamblu, mai nefiltrată de propriile impresii subiective. Iată că am întrebat o doamnă de origine germană care vizitase România de două ori și care cunoștea și români deopotrivă, să îmi ofere părerea sa cu privire la tipologia românului de obște, cel puțin așa cum îl simțise, cunoscuse ea, prin filtrul vestit al raționalității originare nemțești.

  1. Lipsă de recunoștință. Românii nu sunt în primă instanță recunoscători față de ceea ce posedă (n. cu referire la țara de baștină), specificul original cultural, artistic, platformele de mediu și resursele naturale. Îmi spunea că a rămas impresionată în călătoriile prin munții României și că aceștia concurează și întrec chiar măreția Alpilor.
  2. Culpabilitate. Românii suferă de ”victimizare” și se află mereu în expectativa unui ”salvator”. Au deci, un ”locus control” extern, sunt mai puțin responsabili și desigur, se plâng pentru orice în loc să creeze condițiile unui trai mai bun, a unei existențe acordate pe valorile lor interne.

O experiență interesantă. Zilele trecute am purtat o discuție cu două tipe asiatice pe teme filosofice, menționez că una dintre ele era studentă la Universitatea din Heidelberg. Dialogul s-a manifestat ad-hoc. Am rămas suprins să aflu că sunt mult mai cunoscător în ale folosofiei chinezești decât ele, care păreau curioase și doritoare de a mă asculta. Le-am povestit despre Lao Ți, Huang Di, Chuan Zu și Confucius. una dintre ele mi-a confirmat că nu credea că Lao Ți poate fi atât de interesant, ea, având în copilărie lucrare de evaluare la filosofie și citise Dao De Jing, dar spunea că de-abia acum înțelege, de la mine.  Mă întreb câți români sunt străini de Eminescu, Blaga, Eliade, Cantemir ?

Părerea mea… Este că nici nu trebuie să ne supraapreciem, așa cum se practică sub raport individual în general, dar nici să ne evaluăm sub limita reală, așa cum se susține în rândul unor jurnaliști sau unor curente post-moderne. Este necesar să ne afirmăm modestia și să fim mai realiști în legătură cu ceea ce avem, suntem și facem, întrucât, concepția mea, având în vedere că am călătorit prin lume și mă aflu totuși la o vârstă în care experiența de viață își spune cuvântul, este că nu suntem în ”epoca medievală” așa cum se vehiculează recent, dar nu suntem nici apogeul civilizației, al intelectualității și nici chiar al spiritualității, avem multe minusuri ce-i drept,  dar avem și o gamă largă de puncte forte și valori solide de care măcar ar trebui să devenim conștienți, înainte să începem să le întărim.

Recomandări: Nu întâmplător, propun o pastilă, un antidot, clasic al materialismului german, Testul existențial al lui Nietzsche, pentru creșterea capacității de conștientizare.

Articol publicat în categoria: Spirit
Vezi și alte articole care ating subiectul: , ,

Comentarii

Leave a Reply

avatar
  Subscribe  
Notify of

Recomandări:

Mă găsești și pe: