Să fim ”fericiți” de Crăciun

0 comentarii

Energia degajată și deblocată din bucuriile simple ale Crăciunului ne oferă un spirit mai puternic și mai liber, ne întărește facultățile mintale și ne ajută să devenim mai conștienți și totodată, mai recunoscători față de lucrurile bune care ne înconjoară viața.

Așadar, cel mai important aspect psihologic pe care trebuie să îl înțelegem de sărbători, sunt relațiile  cu oamenii din viața noastră, verigile din viața familială, profesională și socială care ne dau sens și semnificație, care ne oferă acel imbold al integrării interumane. Ritualurile aparent banale, gătitul sau colindele sunt toate concepute de strămoșii noștri pentru stimula ”starea de bine”, reparea unor distorsiuni relaționale, exersarea unor virtuți uitate, precum iertarea, bunătatea sau altruismul. Deasemenea, Crăciunul are puterea, de ce nu miraculoasă, să aducă sacrul în lumea noastră profană, la nivel ideologic, prin comemorarea unor scene biblice care ușurează și îmbunează inimile oamenilor și aduc pace lăuntrică prin frumusețea cu care sunt schițate, conferă voință, răbdare și motivație pentru obiectivele de viitor, prin înțelegerea unei apartenențe la un ”joc mai mare”, a unei interdependențe cosmice, în care rolul fiecăruia dintre noi este la fel de important, după cum enunță și versetul 17:21 din Evanghelia lui Ioan: ”… Împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru!”, nu al meu, sau tău, cel care citești acest articol acum, ci al tuturor.

Și, în stilul meu practic, vă ofer patru instrumente filosofic-creștine de care vă puteți ajuta pentru a vă atinge scopurile și a vă împlini viața. Cvadrupletul de virtuți formulate inițial de filosoful grec Platon și preluate și elevate de spiritualitatea catolică, sunt considerate valorile principale care ordonează existența în scopul binelui.

  1. PRUDENȚA (lat. Prudentia): capacitatea situațională de a discerne binele de rău dar și de a recurge la mijloacele necesare de punere în practică, pentru aceasta, este necesară exersarea rațiunii, a realismului și pragmatismului, care se distrage comportamentelor ieftine și euforice ori disforice, ghidul celorlalte virtuți, denumită și ”auriga virtum”, întrucât le dictează cadența (sic!);
  2. DREPTATEA (lat. Justitia): voința de a înfăptui actele benefice în concordanță cu Divinitatea, noi înșine și ceilalați, deci a executa un bine ecologic;
  3. PUTEREA (lat. Fortitudo): forța și fermitatea în căutarea binelui universal dar și perseverența în scopul reușitei, a nu abandona în fața adversităților și problemelor existențiale, dar și atingerea plenitudinii și potențialității individuale, nemulțumirea de a rămâne sub umbrela mediocrității;
  4. CUMPĂTAREA (lat. Temperanția): moderația față de satisfacerea plăcerilor biologice: sex, hrană, somn sau a comportamentelor nocive, dezadaptative, precum consumul de stupefiante sau alcool, aceste comportamente rezonând cu componenta noastră animală, primitivă, de acceea este necesară alegerea unui echilibru existențial, unei practici ascetice măcare minime, care să sublimeze viața dar și evaluarea și implicit evitarea unor situații posibil dăunătoare.

Ieri am primit o cutie cu bomboane de ciocolată, care contrazice bunul-simț, acela care consideră că bărbații nu primesc astfel de cadouri, iar pe capac stătea gravată urarea ”Crăciun fericit!” în mai multe limbi. O vă să reproduc și eu mai jos, pentru că, sincer, mi-a plăcut:

”Joyeux Noel!”

”Merry Christmas!”

”Frohe Weihnachten!”

Și acum, ca să elucidez enigma titlului articolului, dacă urarea uzuală este ”Crăciun fericit!”, eu țin să fac o remarcă logică: care vi se pare formularea mai corectă și mai aplicabilă: Crăciunul să vă fie fericit, sau voi să fiți fericiți de Crăciun?

Eu aleg să mă bucur dinadins, și să fiu fericit de acest Crăciun!

Articol publicat în categoria: Spirit
Vezi și alte articole care ating subiectul:

Comentarii

Leave a Reply

avatar
  Subscribe  
Notify of

Recomandări:

Mă găsești și pe: