Sunt pământean… și nu îmi este rușine

0 comentarii

Obrăznicia mascată de noutate și curaj cinematografic, prezentă în filmul ”The Matrix” (n.a. aflat în lista preferințelor mele) postulează câteva teze filosofice despre existența umană:

  1. totul este o iluzie, un matrix creat de o inteligență computerizată superioară (n. artificială);
  2. oamenii se complac în această iluzie și râvnesc după ea;
  3. pentru ca iluzia să pară cât mai reală este nevoie de ingredientul ”suferință”.

Motivul reducerii existenței umane biologice la nivelul de generator de energie și al îngrădirii minții în super-software-ul denumit ”the Matrix” este de fapt consecința unei premise leftiste asupra căreia o să mă concentrez în mod deosebit, ideea că ”omul este asemenea unui virus”, care epuizează resursele aflate într-un loc la un momentdat, iar apoi se mută într-o altă locație, ca într-un pelerinaj parazit. Foarte multe cunoștințe susțin și încurajează ideologia aceasta pseudo-ecologică. Deja cinismul bannerelor de genul ”Save the planet. Kill yourself” sunt un soi de propagandă millenialistă, având în vedere datele recente ale exploziei demografice, pe glob respirând cca. 7,3 milioane de oameni, iar natalitatea într-un interval de 5 zile este de 5 milioane, preconizându-se fenomenul de suprapopulare al planetei (n. 9 miliarde în anul 2040; 10 miliarde între anii 2060-2065)

Această tragicomedie modernă, lâncezește ardent înlăuntrul revoluționarilor verzi, care cred că adoptarea unor termeni menționați până nu demult și de Karl Marx, de ”animale non-umane” ar putea salva câteva specii de la iminenta dispariție… 

Cauzele problemelor recente confruntative ale umanității nu sunt domnilor ”pacostea umană” ci tocmai tendința de dezumanizare, optica aceasta externă,logica inconsistentă de a găsi în afară factori motivatori. Această deplasare abruptă spre un locus control mai extern, bătălia zilnică cu grijile și neajunsurile ne transpune într-un scenariu bizarmonic, minusurile acute de fericire și altruism, gripa spirituală și proiecțiile negative, laolaltă cu relativizarea morală, chiar crează o realitate și nu tocmai una feerică… și când colo, concluzia pe care o avem despre noi înșine o extrapolăm asupra întregii specii (e.g. ”sunt lamentabil”; ”aș vrea câteodată să nu mai fiu”).

Este într-adevăr dureros să știm că sunt copii care mor de subnutriție în Africa, sau că au dispărut 17 specii de animale în decursul vieții noastre… este mâhnitor, ce-i drept, însă singura acțiune reală de a schimba lumea, este prin exemplu, prin ecologia gândurilor, emoțiilor, comportamentelor personale, prin asumarea responsabilității față de viață în general și față de noi înșine ca parte interdependentă din aceasta.

Să reflectăm profund în opoziție cu concepția biologică a politicii alienate neo-marxiste cum că am fi niște agenți patogeni inframicrobieni, cu o nouă rețea de convingeri și speranțe spirituale, cum că suntem creatori, cum că susținem viața, cum că promovăm valorile, compasiunea, toleranța, iubirea și înțelegerea și să decongestionăm odată pemtru totdeauna acest blocaj axiologic inconștient care promite că ”tu ești mai bun decât mine”  și care nu a demonstrat decât contrariul până acum, competiția întru ticăloșie. Patternurile istorice sunt repetitive și omul își demonstrează succesiv naivitatea și imaturitaea. Desigur, putem afirma cu fruntea sus că am evitat un al treilea război mondial, însă care a fost motivația? Teama, de arma nucleară și posibilitatea extincției întregii noastre specii, nicidecum iubirea. Păi nu noi proslăvim ”supraviețuirea celui mai puternic” oare?

O concluzie și o sugestie simplă: eliberează răul și animalitatea din tine, practică Regula de Argint:

Ce ție nu-ți place, altuia nu îi face.

… și pe cea de Aur, menționată la loc de cinste în cele mai importante scripturi religioase ale lumii:

Comportă-te cu celălalt așa cum ai vrea să se comporte el cu tine.

… dar bine, ariile noastre de interes se învârt în jurul explorării spațiale și a populării altor planete (v. utopiile lui St. Hawking), a comunicării cu specii intergalactice (v. proiectul SETI), pentru că ne place, adorăm chiar să privim mereu, mereu numai în exterior.

Cu drag.

 

Articol publicat în categoria: Spirit
Vezi și alte articole care ating subiectul: , , , , , ,

Comentarii

Leave a Reply

avatar
  Subscribe  
Notify of

Recomandări:

Mă găsești și pe: