Tipologii mentale în alegerea ”sufletului-pereche”

0 comentarii

Titlul, sunt convins că va prinde foarte bine, conținutul, rămâne de văzut, asta mai ales când afirm din primă instanță că eu nu cred în acest mit (i.e. suflet pereche), iar explicațiile sunt de prisos.

… Însă, chiar și eu m-am preocupat, adolescent fiind,  de studiul ”marelui mister (i.e. femeia)” pe care bărbații încă se străduiesc să îl deslușească. Concluzia mea a fost aceea că omul, face din tot ceea ce există și mai ales îl privește, un mister, transformă aceste scopuri adesea într-o călătorie mistică, enigmatică. La fel și cu femeile, odată ce este cunoscută natura și modul cognitiv de prelucrare a informațiilor, se poate spune că în mare parte rămâne doar experiența propriu-zisă, de consumat. Par example, în studiile lui J. Gray sau ale Barbarei și Allan Pease se ia în considerare configurația neurocerebrală a tipologiilor masculin și feminin, unde creierul feminin, fiind preponderent emoțional, conferă femeilor predilecția spre activitățile de multi-tasking, de a permite să fie întreruptă în timpul comunicării, de a se lăsa mai impresionată de stimuli afectivi (e.g. zâmbet; complimente; apel la experiențe; evocări din viața familială etc.) decât la dovezi logic-raționale.

Un argument al cecității omului în raport cu idealurile sale, este chiar vacuumul răspunsurilor la întrebările fundamentale ale vieții sale: ”Cine ești?”, ”Ce scop ai în viață?” etc. Atracția este o problemă care ridică și mai multe probleme secundare, atâta vreme cât persoana care citește articolul nu este familiarizată cu acțiunea și, se complace în cunoașterea exclusivă a teoriei.

Iar dacă bărbat fiind, ți-ai propus să afli ”Ce își doresc femeile”, îți sugerez să te ocupi mai degrabă de problema oului și a găinii, pentru că nu vei găsi un răspuns concret. Apoi, pot să confirm,  în principiu nici măcar ”ele”nu știu ce vor, doar epatează.

Așadar, există trei tipologii feminine generale, care au un stil decizional bazat pe veleitățile și comportamentul personal. Denumirea acestor tipologii este adaptată la cotidianul contemporan, astfel încât să se înțeleagă mai lesne explicațiile folosite în articol.

 (a) PETRECĂREAȚA. Îi place distracția, este pasională, consumă repede relațiile, ia decizii de moment. Aceasta este persoana care se îndrăgostește în special de genul ”Băiatul rău”, întrucât acesta are capacitatea de a o îmblânzi. Chiar dacă relațiile ei nu sunt foarte durabile, aceasta nefiind mulțumită de lipsa de atenție manifestată de băiatul rău, chiar dacă va încerca o relație cu genul băiatului bun, se va plictisi atât de tare încât se va întoarce la tipul șmecher, care a făcut-o să simtă adrenalina.

(b) ȘORICELUL DE BIBLIOTECĂ. Aceste femei îți pot reda cu acuratețe o pagină întreagă de pe Wikipedia despre fotosinteză sau despre revoluția franceză (sic!). Da, le place să citească, să se documenteze, le place siguranța, sunt predictibile, raționale și foarte simpatice, chiar dacă uneori sunt la polul opus, și grumpy. Genul acesta de femeie găsește mereu un alt șoarice de bibliotecă cu care să devoreze ultimele descoperiri din fizică sau neuropsihologie, acesta este ”Băiatul bun”, băiatul bun, inteligent, mereu alături de ea. Limitele relației sunt: plictiseala și nevoia de experimentare sesizată la un momentdat de unul dintre parteneri.

(c) REGINA BALULUI. Femeia aceasta este un model general-valabil, mai simplu, toate femeile își dorescă să fie… ea, sau ca ea, mai exact. Este frumoasă și mereu în centrul atenției, este așa pentru că se hrănește cu atenție, are o personalitate narcisică și pur și simplu, să fie singură, ar putea fi cel mai mare coșmar al ei, de aceea, se îndrăgostește de ”Liderul”, persoana care îi conduce pe ceilalți, masculul alfa, cel care înfăptuiește și acționează. Întrucât există două tipologii cu o dimensiune extravertită extremă, ambele cu nevoi endogene de atenție, ambele puternice și expansive, limita relației este deductibilă: se vor anihila reciproc din pricina tendinței de dominație, care se aseamănă metaforic, cu un foc încrucișat.

Cele trei modele nu sunt intuite, sunt întâlnite la tot pasul. Un studiu științific elaborat de cercetătorii C. Hendrick și S.S. Hendrick (1986) numit ”A theory and method of love”, subliniază existența a trei tipuri psiho-emoționale de a împărtăși iubirea, aceste tipologii sunt similare cu cele descrise mai sus, însă, puțin mai vag și diferit. De ce este important să fim posesorii acestor informații? O să exemplific cu ajutorul unei figuri de stil pe care surprins-o într-un proverb din înțelepciunea niponă:

Dacă femeia dorește, trece și prin stânci.

💞 (1) Tipul ”Eros”: acordă importanță superioară trăsăturilor fizice și psihice ale partenerului, suferă de sindromul îndrăgostirii la prima vedere și sunt capabile de dedicație emoțională absolută. După câțiva ani, întrucât perechea nu mai dispune de criteriile selectate anterior, căutarea unui nou suflet geamăn este reîncepută. Aceste tipologii, din pricina imersiunii relaționale, nu comit fapte de infidelitate.

❤ (2) Tipul ”Storge”: patternul lor este bazat pe importanța încrederii și nu a dorinței, iar selecția partenerului este făcută și din crearea anterioară a unui grup de prieteni stabil. Aceste persoane sunt loiale, capabile de sprijin crescut și altruism acordat partenerului de viață, însă, deasmenea, pun preț pe suportul celorlalalte persoane.

💝 (3) Tipul ”Ludus”: sunt curioși, caracterizați prin deschidere și căutarea noutății, bucurându-se doar cu ceea ce au pe moment, loialitatea nefiind punctul lor forte, deoarece, căutarea plăcerii, a adrenalinei, este unul dintre factorii definitorii pentru ”Luduși”.

Câteva sfaturi. Pentru că este bine să știm

  1. Caracteristicile masculine sunt oferite de secreția de testosteron, hormonul specific bărbaților, produs în celulele Leydig din testicule.
  2. Astfel, pentru a demonstra masculinitatea, comportamentul trebuie să fie concordant. Cu alte cuvinte, timbrul vocal să fie mai grav, gestica mai lentă, răspunsurile și reacțiile ușor întârziate.
  3. Bărbații sunt atrași de ”cele mai frumoase femei”, iar femeilor le plac ”bărbații cei mai puternici”. Prin noțiunea de ”putere” ne referim la valoare socială, al cărui înțeles merge dincolo de forța corpului fizic. Se poate demonstra valoare prin mai multe moduri: înălțime, resurse materiale, identitate, sensibilitate, leadership sau tendința de a-i ocroti pe cei apropiați (e.g. familie, prieteni, colegi)
  4. Exprimarea unui comportament care să se supună regulii ”vreau, dar nu am nevoie”. Altfel spus, a arăta interes față de persoana respectivă, însă a nu comite acte disperate de a o cuceri. În mod paradoxal, indivizii alfa ai comunității sunt detașați și relaxați
  5. Interesul, trebuie să vină inițial din partea posibilei partenere, apoi se va manifesta interesul propriu.
  6. Mimetism. A se executa mișcări similare cu ale celuilalt, a se stabili un raport la nivel de mimică, gestică și postură. Acest comportament aduce impresia celuilalt că ”este înțeles”.

DOUĂ ETALOANE DE LUAT ÎN CONSIDERARE:

Asa cum am înțeles eu, pe scurt rezum atracția la două criterii de bază:

Criteriu 1 Femeia se îndrăgostește de ceea ce aude, bărbatul de ceea ce vede;
Criteriu 2 Femeia este atrasă de ”cel mai puternic”, bărbatul de ”cea mai frumoasă”.

Cum să fim noi înșine, totuși…

Propun asta, întrucât, adesea, jucăm anumite roluri sociale pentru a atrage persoanele care ne plac și realizăm apoi post-factum că dorința nu este direct proporțională cu fericirea survenită din relațiile create de noi. Așadar, ”Autenticitatea” este dimensiunea decisivă în multe arii ale vieții noastre, chiar și în atracție. A fi autentic, înseamnă, a fi în acord cu tine însuți, a nu te ascunde să îți dezvălui credințele, intuițiile, pasiunile. Autenticitatea, este deasemenea caracterizată și prin tendința de a ne asculta și îndeplini nevoile, de a fi autonomi. De aceea, revenim la modelele antice care susțineau dictonul ”Nosce te ipsum”, a ne cunoaște pe noi înșine: a ne cunoaște valorile și ierarhia lor, dar și respectarea deciziilor într-o manieră congruentă și nu discordantă.

Alte două trăsături esențiale. (1) Cine suntem noi? Răspunsul este că suntem nimic altceva decât profesia, pasiunile, valorile noastre, de aceea putem să răspundem la întrebarea aceasta în felul propriu, dar respectând  rețeta (i.e. profesie, pasiuni, valori). A doua trăsătură, provine din prima: (2) Arătăm că suntem cine credem că suntem? Poate că da, poate că nu, de aceea este nevoie de o validare obiectivă: ma îmbrac în felul în care mă descriu? vorbesc eu în felul respectiv? Acesta este farmecul introspecției, dar există o instanță și mai obiectivă: coachingul, consilierea, fiecare după preferințe.

Dacă ați răspuns afirmativ la aceste două întrebări, atunci respectați-vă răspunsurile și puteți să vă luați gândul de la mitul charismei, pentru că deja întrupați modul d-stră charismatic individual și original. Desigur, procesul nu este facil, însă tocmai aici este frumusețea, omul, deobicei, respectă în mod deosebit lucrurile care sunt mai dificil de obținut.

 

Articol publicat în categoria: Spirit
Vezi și alte articole care ating subiectul: , , ,

Comentarii

Leave a Reply

avatar
  Subscribe  
Notify of

Recomandări:

Mă găsești și pe: